.

The Car Crash of Time

2011-11-21T15:38:00.000+02:00

Iti vreau parfumul exilat de hainele mele, e o tortura dulce,efigia unei zeite crude.

Arsuri postcombustionale in urma unei scantei de speranta, speranta e un lucru violent pentru cei ce s-au obisnuit sa traiasca fara ea.A fost un vis fracturat in lumea reala, cioburile vitraliului strivesc podeaua cu disperarea lor tandra, intinse pe podea se topesc in lumea comuna.Tribut in cinstea imperiului vascular, ne atarnam pietre de suflet ca sa stam cu picioarele pe pamant, in timp ce inima se ridica si bate in gat.

Ne-am trezit ca doi straini strapunsi de carcasa contorsionata a timpului, inviem copii din noi doar ca sa-i putem ingropa mai bine; ei urla si tipa si bat din picioare o vreme apoi uita si adorm iarasi,in gesturi comune,in larma orbitoare a vietii cu ochii deschisi.. .A fost o pomana fara participanti,firimituri de lumina risipite iresponsabil pe ici pe colo in lumanarele care ard fara fum.Timpul ciocnindu-se la rascruce intr.un nod de trupuri oarbe,priviri anonime bat ora 16.Simfonia declinului acopera totul cu liniste asurzitoare,si mergem in continuare surzi.Privirile se usuca si devin ziduri,si zidurile-s icoane cu viata manjita printre crapaturi.Daca tac voi invata sa vorbesc cu buricele degetelor si gesturile mici vor deveni soapte adanci...un cantec de leagan pe marginea soselei in preajma accidentelor..linistea cade grea peste surzi,caci urechile isi imagineaza ca sunt inconjurate de zgomot...sunetul alb al vietii ne ineaca din nou in amorteala.

Nu avem nici un drept sa ne devoram unii pe altii in cautarea propriului suflet,care poate sta si asteapta ingropat in trupurile contorsionate...astazi am nevoie de mine mai mult ca oricand.Dragostea nu salveaza niciodata pe nimeni, e numai o paranteza.Cum ar fi sa ne traim viata intre paranteze ?

9 nov 2011

2011-11-09T16:53:00.000+02:00

Nu ne catalogati a fi nebuni numai pentru ca nu suntem dependenti de chestia asta pe care unii s.au obisnuit s-o numeasca..Lumea.

Oglinda mea a renuntat la mine astazi,mi am luat chipul in maini si l-am sfarmat ca pe un vas de lut,relicvariul identitatii..Un ciob mai mare ramase intiparit in palma,ca un gest, mi am fixat privirea peste el,cu groaza,flacarile nestinese ale vointei imi zambeau in palma cu ranjete de rana.

Sangele s.a preschimbat in scrum,imi deslipesc privirile de cauciuc,le intind si le topesc ca smoala peste trecatori.Lumina de peste zi e o gluma proasta ce se reflecta in zmaltul dintilor si face slalom printre clipe,ajungand de pe buzele strambe ale urateniei,pe chipul de ceara al perfectiunii,dezinteresat, comun,stergandu-le pe ambele de intelesuri,de importanta.De ce mi-ar subtia ochii tai frumosi arterele ?

O balerina intindea porumbeii la uscat,gaturile trosneau si cantau in asteptare de maruntis,aveau sticla in privirile strambe..Speranta era numele balerinei,calca numai pe crapaturile betonului dintre dalele ce pavau calea,si zambea si ea,stirba,caci si.a risipit dintii in muscaturi.

Spanzura-mi ochii pana la cerul numai aripi…innorat ca pana,zumzaind vant printre fruntile ca niste instrumente musicale,lovindu-si capul de pereti,sa pastreze cadenta.Craniile nesfarsite ale luciditatii ploua zdrobind asfaltul cu siguranta privirilor de maine.

Soptesc,si maine vei deschide ochii si vei inunda lumea,strazile astea sunt un dig. Cu incheieturi sovaielnice potopul vine sa curga trupurile in alte trupuri,sa invatam sa vorbim din nou folosindu-ne gura si buzele,ca o rugaciune nesfarsita.

Sunt greu,ma frang in pasi precum cochilia unui melc,suprafata unei cafele adapostind un ochi bovin de uragan,sa mi dea stabilitate,sa mi fixeze centrul de echilibru in timp ce ma proiectez cu nerusinare pe aleile..Lumii,frate cu iarba salbatica,cu fragmentarul.

Sfintii risipiti pe afisele publicitare striga heliocentrici,inflacarati : dumnezeul meu de ce ma iubesti asa de groaznic?

Le raspund aprinzand o idee pe care o las apoi sa se stinga intr-o angoasa fumeganda,crematoriu publicitar,cruci de hartie..hristos e un polimer organic lacom,ce promite grefe nesfarsite pentru viata nesfarsita,acum si de acum mai tarziu...

Pentru ca nu am ochelari de soare,mi-am scos inima si mi-am inghitit-o,asta e ziua mea ,ziua tuturor sfintilor aprinsa ca o tumora dupa noptile nesfarsite de dinainte....

Cum puteti merge pe apa,doar dupa ce ati privit o singura reclama ? Convingerile voastre sunt la fel de ample precum fandarile balerinei,i-am frant picioarele cu mangaieri ca sa aduca eclipsa peste gandurile trecatorilor si privirile s-au atarnat deodata de sarma si s.au aruncat in gol,ca o ceata de trapezisti incercand sa se preschimbe in porumbei...

Cerul e inorat si intunecat de batai de aripi, aplecate si frante inspre capetele trecatorilor care se smucesc din parerile de rau si isi continua apoi drumurile,asteptand ploi de capete..

Eclipsa din privirile balerinei e o cafea neagra,inchinata deasupra cerului de aripi...discul negru lasa valuri in jurul sau,cei ce nu dorm isi ghicesc viitorul in cearcane,in timp ce bataile aripilor ii leagana in coma pe ceilalti.

Ziua e o coma alba in care mortii isi forteaza ochii sa se deschida si sa numere razele de soare,ca intr.un joc copilaresc absurd.Noptile sunt zile in care nu trebuie sa ne mai prefacem ca ne place sa purtam lumina...

Asfaltul face valuri reci in pielea ghearelor rosii cu care porumbei calca peste ei insisi cand isi refuza zborul.Cerul se prabuseste atunci in placi peste pavaj si crapa in pacle si valuri de pasari care isi cersesc viitorul rataciti printre picioarele negre ale trecatorilor.. Sfintii exilati in afisele publicitare isi repeta mecanic deznadejdea..cumparati,cumparati..Soaptele pasesc inaintea mea si pe dinauntrul meu,sfartecandu-ma.

Suntem singuri si cumparam...cafeaua rasare o noua zi inchisa in tonomate..

this is a book without covers without pages without..

2011-10-31T20:26:00.001+02:00

Ziduri se strang in jurul meu,sfarmandu.se intr.un punct : oase albe fracturandu-se sub presiunea viselor, sedimentate unul peste altul ere intregi,nesfarsit.Sunt singur,e liniste aici,nu e aer,n-as vrea sa fie altfel.Ma doare gatul..gura mea e in interiorul meu.Naufragiat intr-o lume de muti galagiosi,cu priviri fracturate intr-o mie de raze divergente.Isterici,o mie de perspective antagonice suprapuse intr-un razboi nesfarsit.Sunt mai bine singur,gura mea e in interior.
Unde ma tot imping cu indemnuri,unde mi-e casa ?
Sunt un paianjen,o tumora cu maini tintind sa apuce terenul ce pare ca se surupa constant de sub panze....Stalpii de sustinere imi sunt vantul ce se pierde peste mine.Constant.Ca angoasa...Ei n.au existat niciodata,a fost doar un vant ce sfarama pereti peste pereti : placi tectonice de pereti apasand spinarea unui zeu , ce se pleaca cu sila in fata altarului altor zei implacabili...

2011-10-22T02:37:00.000+03:00

cum picteaza cuvintele,cand au guri si limba in loc de degete,sa fie sunetele atingeri traduse in alta limba,noua si veche,un dialect antic revitalizat cateodata de grija fata de cimitirul de simboluri ?

Centura de castitate

2011-10-08T18:08:00.000+03:00

cafeaua e nisipul cu care mi ranesc pasii,cararea e tabacita de nesfarsite intoarceri si intinderi care se astern precum o ceata de membre si miscare.Senzatia e umbra materiei,asprimea umbra nisipului si arsita de sub talpi,ca un sarpe picant,un quetzalquatl dilatand anii in cenusa luminii,in valuri de fum...
Cum indesi umbrele in lucruri,aruncand o lumina peste ele,privirea de maniac a adevarului lasa umbre cu articulatii duble,care sar ca iepurii tragandu-se de picioare ca sa devina canguri si apoi oameni imbracati si spalati in asfaltul de neon al realitatii.Pana si idea de egalitate e un efect al luminii,religia e un efect al luminii,totul e pana la urma un efect al luminii tabacindu-si calea in ochi si inapoi,la nesfarsit.
Am pornit din curba si ma indrept spre un punct separat de o groapa..am si uitat intrebarea,dar o calc in picioare,au capatat guri mici si rod soseaua interogativa cu fiecare pas,si pun fiecarei interjectii semnul distinctiv,semnul credintei lor..poti sa faci semnul intrebarii ? de .a lungul timpului,de a lungul drumului ?
Nisipul ramane uneori pe margini,alteori intre degete sau te scalda pur si simplu intr.o briza uscata.Cand ne au cazut picioarele am inceput sa vorbim si semnul intrebarii s-a ridicat de jos peste gura,ca o pecete a zgomotului..comunicarea se loveste peste un tarm arid si lipsit de ecouri si se rasfrange inapoi peste noi tragandu-ne inapoi in larg,in largul conversatiei in larma cuvintelor,acolo de unde tarmul pare roditor si vibrant.
Profetul si a cusut buzele in sarutul tacerii,caci tacerea tese neincetat,ca un vierme de matase,tacerea ii curge din urechi invadand rugaciunile cruciforme,bataia clopotelor cu anti-sunete.Fara ochi si buze sa ii bantuie lumea,doar urechi sa si verse linistea..
Paduri fara frunze rauri fara apa sete fara apa,liniste cu un milion de degete tesand neincetat intr-o fabrica goala cu umbre,printre praf si rugina veche fara gust,tesand gheata peste marginea erodata a literelor,distantandu-le tot mai mult unele de altele..crapa sub greutatea tacerii se prabusesc banchize intregi in marea de zgomot,pana cand intelesurile raman de neinteles inchise precum stafiile intr-o necropola lexicala...
limbi noi rasar sa tina departe ghetarii,brazde ridicate in departari impotriva tacerii,macinate de nisip cu mult inainte ca gheata sa le mai ajunga.
Profetul is pleaca capul recunascator in fata cuvantului care e numai un pretext pt ospatul tacerii.

Voi scrie despre cronofagie,nu acum,dar voi scrie

2011-10-07T01:06:00.000+03:00

Vreau,e o crima,sunt un diletant cu probleme de evolutie,e groaznic sa fiu la persoana intai ; Sistemele sunt alcatuite in general din mai multe elemente,o planeta care se roteste in jurul propriei axe isi uita repede sensul existentei si se prabuseste in propriul centru,resemnandu-se intr-o lacoma si narcisista gaura neagra.Mercurul curge rauri in jurul ranii oglindind-o in toate dimensiunile intensitatii sale,pana cand nu mai ramane nimic in afara unei oglinzi deformate,linii drepte dilatate in linii curbe si culorile denaturate in rugina organica.
E o lume de reprezentari si proiectii impersonale ridicate la puterea a treia,in unghiuri capatand adancime,nu numai ascutisuri,de parca cioburile nu erau suficientul premergator al dezacordurilor emotionale,se prabuseste infrastructura,piatra de bolta e plansa si tocita de angoasa ploilor acide si peste tot Barba-verde imparateste ca un demiurg peste padurile rasturnate de varec si verde murdar,inflamatii peste inflamatii napadesc pietrele memoriei,care se umfla si ard mocnit,ca niste batracieni pierduti in namolul compatimirii. Prea multe adjective,fraze interminabile,o flegma in format A4,scriitura groaznica,fraze interminabile frante subit de alte fraze si mai lungi,ca solilocviul unui dement lovindu-se si ricosand din propriile ganduri de cauciuc si mult prea guralive.
E o lume de reprezentari si proiectii impersonale ridicate la puterea a treia,in unghiuri capatand adancime,nu numai ascutisuri,de parca cioburile nu erau suficientul premergator al dezacordurilor emotionale acum pasii sai profetici sunt dublati de un zgomot acid,coroziv dar ineficient,fiindca materialul din care sunt fabricate gandurile mele nu intra in reactie cu acidul acestei lumi,Am un loc privilegiat la cinematograf,pot vedea textura panzei ecranului alb,apoi proectia virtuala,un vis tradus intins la uscat ca o matase stravezie dar lovind atat de opac cortexul incat simti din nou.Numai ca eu vad numai, si astfel detasat,ca un abtibild dezlipit de pe un indicator rutier, alterez ireversibil semnificatia filmului si il las impotent,un joc de imagini dezagregate ciocnindu-se una de alta : ironic,mut,interminabil,stupid..dezvelind ipocrizia si caracterul fragmentar al protagonistilor...imaginea e iconana la care se inchina filmul,in spatele acesteia zac aduse la tacere nesfarsitele cadre ale timpului portionat in picaturi mici, mimand continuitatea in 25 cadre/sec,fortate sa imparta forma lor nedefinita cu alte cadre la fel de nesemnificative si evanescente,reduse toate eternizate intr-o singura imagine,eterna fixa atemporala,tusul murdar de pe degetele Demiurgului manjit pe giulgiul de in = prototipul cinematografiei.Ce a urmat apoi..camera obscura alergand in spatele unui Deus absconditus obturat de neschimbatele sale trasaturi umane interschimbabile si esenta divina gustata cu receptori dopaminergici...asta a fost numai un exemplu rudimentar dezvaluind caracterul practic al revelatiei.Astfel ne gasim acum,infasurati in carnea si sangele Mantuitorului in discuri suprapuse sintetizand invocand manifestarea ,Transubstantiere Audio/Video...crede si vei vedea,si vedem si credem ca vedem.Ramane sa mai si simtim..3D? Recesamantul indica nevoia unei evolutii spirituale Iphone,Ipad,ITunes,IFeel Therefore IAm...impartasiti-va tridimensional si credeti,carnea are nevoie sa simta,de aceea sangele si trupul e proiectat in oglinzi multidimensionale care au obligatia sa.l franga in senzatii,trebuie sa fim satisfacuti in toate dimensiunile Crucea trebuie sa fie Lunga Lata si Adanca...
E o lume de reprezentari si proiectii impersonale ridicate la puterea a treia,in unghiuri capatand adancime,nu numai ascutisuri,de parca cioburile nu erau suficientul premergator al dezacordurilor emotionale

Covrigi

2011-09-27T00:20:00.000+03:00

Furtunile sunt infasurate in mutenie noaptea,fiecare curba,fiecare vita a gandului e la adapostul unor umbre dulci,scaldate n erebus viorile canta tanar caci isi strang corzile de colagen.
Ziua descopera,noaptea acopera golurile,iar noi suntem goi.
Am gasit cheia,cunosc poteci neumblate,holuri ce se sfarama n raza si se varsa n bezna.Lungi suvite labirintice se inoada cu cerul cand cercurile capata un centru compatibil,ca o mama regasindu.se in fiica sa...globuri paradoxale fierb in trupul livezii inerte,acolo constelatiile au volum si savoare...cunosc gradina cerbului cu stea in frunte,m-am lasat zdrobit de copitele sale in timp ce pastea neguri si eu cu el.
Ma pot intoarce,rascrucea asta isi inoada bratele intr-un singur cerc inselator,si toti avem un trup si o minte,dar ochii sunt proprietate personala..ma pot intoarce sa apas play,ori pot forta liniile intr-un nou triunghi al bermudelor,in care sa ma pierd...singurul sarpe care pazeste ramurile divergente e disperarea,care e o zeita pretentioasa,are prea multe chipuri si isi tese panza peste tot si toate,fara limite,disperarea e o masca a Zeitei..
masca cu care te sperie sa nu duci poteci neumblate pe harta..
Am invatat suficient,cat sa stiu ca zeii traiesc ascunsi si n-au nevoie de altare,ca sa mi pastrez forma trebuie sa dau curs timpului si sa joc jocurile vechi,altfel ma impiedic si ma ratacesc in neumblarile mele..in livada inerta...
Spre deosebire de obisnuinta si rutina,arbitrariul n-are harti si n-are forma,singura constanta e certitudinea,si ea inselatoare....trecatorile trec prin tine ,nu ti prin ele..asta e una din diferente,forma...e intotdeauna alta,trebuie sa ti tabacesti trupul cu neumblarea inainte ca ea sa permita uneori recurente..Insa Eris stea polara a orbiei,o mie de oglinzi oglindind ezitant o mie de cioburi cu o mie de ceruri si o mie de trupuri,cuvantul tau e Cale si calea nu e niciodata gresita..
Ca sa ma intorc inapoi,trebuie sa pun clepsidra inapoi in bratele timpului,noaptea si ziua sir in hora,cifrele la locul lor..totul trebuie pus in ordine si o sa ma intorc inapoi,sau sa ma feresc de sarpe pana gasesc un nou soare in jurul caruia sa invart lumea..am atatea poteci in neumblare...unele lucruri numai orbii le pot vedea si numai bezna le poate deschide calea...
Am plecat de multa vreme si m-am departat mult...multe mai am de cules ori inainte ori inapoi tot aia e de acum incolo,numai ca inapoi e plictisitor,numai inainte i calea,de nu ma prinde sarpele si ma musca de calcai pana ma ratacesc,caci stanga ori dreapta sunt surori inselatoare si frica si groaza cresc pe marginea potecilor lor...inainte si inapoi e calea,cercurile s chei si deznoada multe noduri,doar ca sa le inoade mai tare si mai adanc in tine,lumea asta i schimbatoare ca lumina,si multe guri se casca si se inchid...departe am colindat si potecile s-au desirat in urma mea..sa le impletesc la loc,mai vreau ?

"Sa futi o sfanta"

2011-09-24T21:19:00.002+03:00

Carnea i-a fost pangarita repetat de rugina uitarii,muscand halpav si nestingherit din trupul de carne care se retragea diseminat in vise din ce in ce mai mici si mai slabe cu picioarele desirate rugandu-se mut in sfaraiala arsurii lunare,pana cand menghina tot stranse si stranse torsionand franghia oarba in jurul ochilor pana stoarse picatura unda culoare..monocromatic,repetitiv,un angrenaj mecanic in linii drepte curgand lin ritmic in asteptarea halelor industriale sudori sudand speranta cruciforma pe cerul cu lampile arse.Visatorul e mort,imi dau seama de asta cu atat mai mult cu cat literele sunt cioburi dintr-un ochi de sticla care rade spartura,o paranteza guraliva intr-un gat taiat..gatul de miel al omului in fata ferestraului nesfarsit al Viitorului perpetuu..visatorul e mort..asta sa fie progresul,o serie de morti progresive,perfectionandu-si arta,fiecare inger ascutindu-si coasa pe oasele fosilizate ale precedentului ?
Mi-e scarba de viata voastra,de parca viata ar fi o erata a unui scriitor mediocru care macinat de orgoliul sau neoplazic isi tot revizuieste fituicile,fara sa le gaseasca forma..o serie nesfarsite de elidari peste care se inalta altele,lipsa ramasa marturie maretiei artei creatorului absent.Un creator fragmentar ingropat sub un cer liniar si monocromatic.
Visatorul e mort,a murit odata cu prima litera sovaielnica pe care a atarnat.o de coada procesiunii funerare,propria-i trena jupuita din pielea lumii sale,jupuind mai departe cu fiecare pas deconjindu-se secundele,senzatiile intinzandu-si coarda sensibila intr-un nesfarsit insensibil..simturile s-au racit si precum apostolii s-au indoit de realitatea simtirii,apoi coasa a venit degeaba lovind un clopot mut si surd inainte ca bataia sa-i se fi terminat...
Sunt un strain fara degete,care manjeste stangaci jurnalul unui mort care a uitat sa moara si s.a uitat pe sine intr-o manie care bantuie viata strainului inchipuindu-i degete si obligandu-l sa le foloseasca.N-ai nici un drept sa scotocesti teasta goala si plina de larve in cautare de aur,n-ai nici un drept sa vanezi praful,visatorul a murit..visele pe care le vopsesti cu cioturile tale straine sunt niste implanturi,lovind peretii inimii tale cu incapatanarea unui copil,lasa cascada de sange sa ti umple suflarea..zmulge-ti litera din alveolele cariate si las-o sa curga in alte fluvii mai frumos mirositoare...pune lespedea inapoi pe groapa si lasa mucegaiul sa viseze linistit..piatra nu ascunde secrete,lipsa o face si nu poti citii lipse..visatorul e mort,visatorul a murit,sunt un strain fara degete..

Geographia ""

2011-09-24T18:01:00.000+03:00

Blestemata liniste atunci cand ai gandit prezentul in viitor astfel incat tot ce-ti mai ramane de facut e sa risipesti ceasurile de prisos..punctele dintre puncte-daca punem un ochi mai patrunzator pe suprafata materialului vom vedea cu groaza straturile nesfarsite,limitele limitelor trasand limite noi toate astea aglomerandu-se in texturi ample,texturi ce servesc senzatia prin care ne legitimam existenta,simt deci exist ! Avem nevoie de limite sa ne putem defini,sa putem exista,sa ne putem manifesta influenta asupra unui spatiu care,in esenta e si ramane vesnic lipsit : de limite,de invocari,un spatiu fara manere intr-o curgere fluida fara directii...
Si cand esti ametit e semn ca trebuie sa te retragi inapoi sau dincolo de inca o linie,fata de care,esti potential inexistent,fata de care orice miscare ramane incongruenta...un satelit bezmetic in cercuri concentrice in jurul propriei obsesii,care in acelasi timp il tine in orbita dar il si separa ireconciliabil de planeta in jurul careia agonizeza..nu te ciocnesti niciodata de obiectul pe care il transcenzi,tot ce ai la indemana pentru a interactiona cu acesta e o aura electromagnetica,care pastreaza sacrul ca un spatiu tifon pe care il poti identifica,manipula,depasi,dar niciodata nu il poti penetra,niciodata atinge direct,niciodata consuma...
Violenta actului ramane etern marcata de implacabilul acestei legi,orizontul o aglomerare eterna de posibile tabuuri-fetish,demoni cu pielea dulce si feciorelnica pe care o adulmeci de departe si care iti atata dorinta amplificand-o pana peste pragul actului,si atunci acesta devine act,o fractura violenta,o revarsare intre doua planuri de manifestare directionata spre acel punct acel demon de neatins,intr-un iad ce leaga fiinta de spatiul nenumit,fata de care aceasta e obligata sa se manifeste,violent stangaci,ca o bestie disperata la marginea unei certitudini...suntem inca aici.

Jou 13.1

2011-09-21T00:42:00.001+03:00

Dumnezeul vostru e kosher,dumnezeul vostru face glume proaste.Pana la urma am ajuns la concluzia ca nu prea am vrut sa va fut pe niciuna da v-am iubit pe toate,intr-un fel,sau cel putin as fi putut.Acum am uitat ce ma gandisem sa scriu..a da!
Corpul uman e facut din carne iar carnea mea are socoteli neincheiate cu placerea,socoteli cu slitul desfacut,cu fermoarul ruginit si prins in scrot,cu capsele nisipoase si...
De ce le e unora asa greu sa dea curs unui ritual natural,un ritual necesar..nu-am vrut niciodata sa te vad goala,nu m-am gandit la tine drept un demon sex...un succubi..nici nu aveai veleitati,dar erai din acelasi lot de pacienti ca si mine,aveai aceeasi data de expirare,si totusi de tineai cu dinti de codul de bare al sperantei,o speranta prosteasca,si eu am ramas gol si rece,sa numar zalele lanturilor.E in esenta un ritual de initiere,prin frica ta te-ai dovedit mai muta decat un animal elementar,m-ai lasat piatra kilometrica pe soseaua orgoliului tau nesfarsit...inca ai sange pe la gura...si n-as fi vrut sa te vad dezbracata,erai goala in privirile tale,ca un animal speriat...m-ai lasat rece si plictisit in esenta.
Apoi tu,nesfarsita in mediocritatea ta,aruncand un con de umbra ca o eclipsa,o eclipsa opaca,groaznica statuie de carne ingropandu-te de bunavoie cu gleznele in gura stirba a vulgaritatii,tu n-ai fost acolo,nici macar din carne...oricum plictiseala-mi e larga si cu margini abrupte ocolindu-ma pe mine de mine insumi,cum as putea alege o directie in orbia mea atotvazatoare ?
Tu,copil plutind intr-o lingurita de argint in haznaua de vise,tu nici nu ai atins tarmul de carne si coastele sunt verzi si timide ca mimozele,himera mai mult decat un decor holografic..te ai impiedicat de un val si ai confundat vartejul de ape cu cerul limpede,cum sa nu te ineci ?
Apoi ranjetul tetragramatonic,sardonicul zeu masturbandu-se ...Tu aveai o colectie de molii cu cap de Cupid si cu ace de Junkie,tu stiai cel mai bine cat de blegi se dovedesc sagetile dupa ce fac rani,sfanta menghina,am avut gratia unei freze industriale,caci m-ai fi primit intre copsele tale...Tu,un cadavru,un copil,un puroi vesnic proaspat,caldura radianta..ma ardeam sub bezna soarelui tau de granit,si oasele alegeau sa fuga de sub greutatea fericirii,caci cu dinti de sticla ma rodea dragostea dumnezeului vostru nemilos,iubindu-si marionetele oarbe ca un tortionar..Era un zid vesnic in fata mea si m-am intors cu spatele..
Ma gandeam ca nu exista moarte si viata,exista numai alegerea noastra de a lua in considerare aceasta clasificare...exista activitate si absenta....nici un putregai,vampir,cancer,cadavru,nu se apropie nici pe departe de ceea ce ar insemna cu adevarat moartea,chestiile alea sunt tot "vii",sunt tot din ograda noastra....Si gandul imi fu intrerupt de Gnaw Their tongues cu L'arivèe de la terne morte triomphante...amuzant,foarte.
Te pregatesti sa intri in sala,nu ? Ana Maria ! mhm...interesant....incantat..era atat de murdara si cu cadavrul atat de aproape de suprafata.
Avea pielea uscata ca un pergament si roza cu cosuri,ca o masca,era banala si plictisitoare,dar atat de functionala...sani mari si rotunzi,3 gauri oarbe de a lungul urechilor albe,carmin.Avea un fluviu ramificandu-se pe fruntea inutila..As fi vrut sa ii folosesc gura ,sa i vad fruntea curgand rosu,albul ochilor si pielea galbena...
vesnica si binecuvantata plictiseala care mi contureaza lucrurile ca sa mi le arate mai bine..fara aratator,fara pleoape.
N-am fost niciodata mai aproape de inertia totala ca acum,lucrurile cu masa cea mai mare pe cantarul vietii sunt cele care aduna in substanta lor cat mai multe materii,ca un aliaj complex,ca o piatra filozofala,care face carnea senzatie si realitatea adevar visul substanta respiratia timp.
Acum stati pe marginea ferestrei,defenestrati-va! miniaturizare rituala la capatul unui streang tesut in paienjenisul de directii al fiecarei zi,spune,intelegi ce zic,ori citesti fara cap fara gand,cine bate acum la usa tamplelor tale,care gand are intaietate ?
Trebuie sa ne impartim viata(viata = anexa de natura temporala la complexul identitar propriu)cu gandurile care se revarsa asupra locurilor din toate directiile,chiar si de dedesubt,ce mai ramane din atentie atunci ?
Potop nesfarsit a napustit pubertatea asupra creierilor nostrii fragezi si moi,circumvolutiuni cu aroma de cupru si zgarietura peste zgarietura blagosloveste biciul logicii peste carnea nestiutoare .Si eu imi schimb ochelarii,dar ce folos,au aceleasi dioptrii obosite.
Gura ta atarna ca un ac pescaresc deasupra apelor ce se rotesc turbate,vertij claustrant ca rugaciunea unui autist intre pereti de sticla,ma salveaza sorbindu-ma pe mine din ape,sorbindu-mi apele tulburi din mine,neincetat,IIsus e un pastrav tanar ce nu ajunge la carligul tatalui sau,si pleoscaie cuvantul pe uscat,in fata betivilor,astia bea vin ieftin si se pisa pe ei si pe sangele domnului,de trup nici nu mai vorbim,nici n-a existat vreodata un trup care ar putea cuprinde pasiunile fungice ale acestor criptide Teomorfe.
Gatul meu arde sub povara cuvintelor,n-am fost niciodata mai tanar,niciodata mai liber decat acum,sunt mai liber ca vii,mai liber ca mortii,mai liber decat orice izbavitor sau legiuitor...ochii mei sunt niste criminali fara membre,se agita precum pastravii,innodandu-mi coloana frangia de vertebre si coaste ce ma tine in loc,in fata carnii,povara nesfarsita a carnii atarna Cruce pe umerii mei,de cate ori a ejaculat aceasta cruce in liniste si lipsa si spatii goale,numai eu stiu.Paduri inca se mai frang fara zgomot pentru urechile straine...
E obositor si pedeapsa frageda si necrutatoare precum prostia unui tanar,sa nu poti tine o constiinta lichida si revizuibila,un duel oniric ca acesta..sanatatea ta,atunci cand stai asa de ferm pe propriile picioare pe pervazul ferestrei,e data de uitarea,uitare care e defapt un morman de ganduri nerumegate care se dizolva pe asfalt,si care put ingrozitor,daca pui nasul constiintei la contributie,si daca stai cu el pe sus,deasupra convenientelor socio-culturale firesti.

******************************************************
Daaar...sa revenim la colindele noastre urbane,la oile noastre cu cercei biodegradabili,cu cacat biodegradabil,samd.Posibilitatea viitorului e data de capacitatea prezentului de a se degrada constant,de aici si nesfarsita nevroza a finitudini aceasta atena care isi roteste ochii in cap,turbata cand trebuie sa si apere granitele desertului clorurat si plastifiat de navalitorii amorfi...
Odata ce iesi oficial din ritual,se vor sacrifica multe capre negre sa te aduca inapoi in joc..inapoi la alb-negru,la bani,la reclame,la sex TM,la dragoste.com,la oras..pe pilot automat...Sa ma scoata pe mine din starea de libertate si sa ma incastreze in uzina rutinei.
E thanatologie sublimata in filantropie,ii imbalsameaza de vii,cu linii drepte,linia dreapta-simbol al opresiunii.Si sunt exact transparent,ca o punga de plastic,nedegradabila.Etern stupid,violent in linistea mea.
Sub o unda de pahare,cani,cesti si castronele de portelan,se ascund moastele inca vii ale unui cancer comun,fragmentar o ata chirurgicala discreta legand toate aceste teratoame intr-un cor coeziv,o minune socialista..ploua cu stele,fosfene fotografice in padurea solara de peste rosul pleoapei,membrana...
O adunatura de membrane,realitatea poate fi o adunatura de membrane,de aia cand rupi himenul e la fel de initiatic ca si cum ai rupe valul mayei,dai perdelele la o parte si din trupul obosit al unui copil batran si sclerozat,se repede la gatul tau o haita de lupi adolescenti,legati unul de altul de gat cu sarma de cupru,rotindu-se in cerc,pana invata sa se respecte si sa sfasie primele gaturi,alte membrane rupte alte valuri,mai multa sare...sarea lumii asteia care nu te lasa sa putrezesti prea curand.
Exact asa ,cand n-am ce face,teoretic vorbind..n-am ce face..vad tumblr..o imagine alba cu 3 copaci reprezentand prin natura lor..reprezentativa,o intreaga presupusa padure,3 lupi negri " i wish you find yourself surrounded by winter's black wolves and they rip your throat out" sau ceva de genul asta,un gat sacrificial,ca un instrument muzical,un fluier al mancatorilor de inimi,si muzica sangerie tasnind incontrolabil orgiastic..freejazz apocaliptic,abruptul cromatic,alba ca zapada imi prvoca o erectie si un apetit sensibil crescut...minunile holografice ale lumii de acum,de mai inainte mai exact,nu le ai parasii pentru nimic,nici pentru un gat sfartecat real cu sange sangeriu si cu lupi in carne si oase..si sange.
Jurnalul o sa fie o progresie nesfarsita de informatii relativ dinamice,care stranse o sa mareasca rezolutia imaginii de ansamblu si o sa dea astfel iluzia unei perspective,adica tu pulete o sa ai impresia ca astea descrise aici se intampla = viata = realitate = adevar = ?
In orice caz,arunca-te pe geam,agata-te in carlig,foloseste-ti ochii,nu vreau sa te fut pana nu o sa faci cel putin unul din lucrurile astea...cel putin da mi impresia ca nu ma mai plictisesc,conturul lucrurilor e ascutit si ma tai si in painea noastra cea de toate zilele.IHVH exclusivist ingroapa-ti degetele in alta carne si lasa-ne crucile in pace ! din hidrocarburi venim,in hidrocarburi ne vom intoarce,si ne futem intre timp,cand ne sta ceasul in restul timpului suntem prea ocupati,mult prea ocupati ca sa mai putem ejacula.
Vreau sa ma uit adanc in ochii tai cand ai orgasm,vreau sa vad ce gasesc,am o banuiala,am intotdeauna dreptate,ma urasc pentru asta ,sper sa gresesc.Greseala e manifestarea Divinului in Profan.Singura cale sa ti infrangi demonii e sa ii infrunti direct...Greseli deschideti turnatoriile raiului,sa ma eternizez,topindu-ma, topindu-va in mine.
Cate baliverne,cata limbarita,fac risipa de grai folosindu-ma de limba degetelor si soaptele privirii,n-aveti secrete,nu puteti avea -ochii sunt mai goi ca sexul-va violez privindu-va in ochi in repetate randuri.
Ai vazut cum cand vorbesti mult cu cineva unul din voi va ceda pana la urma si nu-l va mai privii pe celalalt in ochi atunci cand vorbeste cu acesta ?
Look at me while i fuck you,whatch my eyes as i penetrate you,there is a sense of nothingness and completeness in the hollow gaze of pleasure.
N-am curaj sa fiu intreg in orice circumstante,e totusi un ritual,am nevoie de " si luna se facu rosie ca sangele si soarele se intuneca " altfel e sex TM si dragoste .com altfel sunt roti dintate.
vreau sa stai cu mine si sa ascultam muzxica proasta in timp ce lumina cade perpendicular pe retina pe fereastra iar noi nu ne spunem nimic,doar carne.
dupa toate cele descrise pana acum ,ai putea banui ca sunt un animal carnivor,nimic mai gresit insa,carnea din frigiderul meu,e in cantitati mici si respectabile,nici macar nu imi face suficient de multa placere sa consum carnea asta asa cum ar face.o daca as fi un lup.
Sunt un fel de parazit socio-cultural si emotional,un fel de ciumat,aducator al apocalipsei in replici banale si pline de inertie.
Maica-mea nu face curat in frigider ,e un fel de cripta sacrosancta,un bildungsroman naiv cu acorduri de tragedie..era o tipa in fata mea cu AC ul deasupra capului si cu nevralgia pe maine lasandu-se ghicita,femeile au spate de vioara in cazuri fericite,ori vioara are spate de femeie,ori viorile trebuie sa fie un spate de femeile,ori spatele femeilor trebuie sa fie o vioara...e incurcata treaba,si ii faceam un corset de hartie,sa nu se desire,avea doua lini convergente si un mijloc punctat in care se regaseau toate gazelele preeriei feline cu copitele lor versificate in metafore miscatoare...
Dar buze,ce inseamna buzele,un rebord fioros in care naufragiaza orice gand prematur,ca o Atena fara Democratie,dar care varsa cuvinte,desfranat ca orice disperare de trotuar,si totusi in buzele alea zac ingropate atatea alte buze trecute si viitoare,atatea cuvinte si sopate si sunete si animale si cimitire si ...mancare...Buzele se rod,daca nu de catre un altul atunci reciproc,ori in tot felul de saruturi,mai mult sau mai putin pe gura mai mult sau mai putin cu limba,doua cavitati prabusindu-si acustica intr-o singura respiratie,e ceva la fel de admirabil si de complex precum matematica armoniilor,echilibrului...si suntem asa de dezechilibrati si de afoni si de nematematici incat buzele sunt uscate si crapate..si visam la sex oral desavarsit,cand lumea e dezechilibrata si asa de lipsita de armonie si matematica aplicata in casa....
Am prostul obicei sa fug,daaar,stiu ca intelegeti ideile chiar daca sunt spanzurate intre diversele stari de agregare...Buzele mele sunt..sarut bine! sau cel putin asa mi s-a spus,si ce inseamna asta la urma urmei ?
Imi place sa cant si nu am trecut de nota 7 la matematica,sunt un admirator al dezechilibrelor echilibrate si un inchinator la idoli,am teasta de capra sub perna si in loc sa imi fac semnul crucii,fac semnul meu pe cruce...
da cel putin am aflat ca ma spal pe dinti.Asa e cand ai o periuta..
Imi plac formele feminine,violenta si degradarea,ascult black metal cand sunt cel mai fericit in pielea mea,cand nu sunt ascult muzica..vesela,sa zicem asa...nu ca blackul n-ar fi vesel..in orice caz,Dumnezeul vostru e kosher,de aia aveti burti si curul mare,gonartroza si coxartroza si boli metabolice cu duiumul,de aia faceti botezuri si parastase pomeni si cununii,nunuti,ca sa mancati,mancati,sa bagati intre buze,carne,carnea nesfarsita si kosher a dumnezeului bun la gust.Mielul se sacrifica pentru burtile si pacatele voastre,intre buzele voastre,mereu intre buze...Cu carne intre buze viitorul pare si el biodegradabil dar viata vesnica,o viata nesfarsita intr-un mediu schimbator, asta e idealul lupilor crestini si pentru el o sa arda bisericile,o sa se imbulzeasca la mici si bere,manele si filme porno in nomine..Carne?
In orice caz,razboaiele astea s fara pierderi si fara supravietuitori,sunt toti la fel de victime..mai bine bem apa.
Mi-e somn!

OCD ritual mecanic 2

2011-09-18T02:20:00.000+03:00

Avea un costum nou,sacou taiat drept in carne albastra cu dungi verticale,pe sub care o camasa violeta sangera abuziv,improscand ochiul mintii cu o vopsea greu de indepartat,mai ca dudele negre buricele degetelor,ori ca coaja verde a nucilor oxidandu-si sangele pe altarul unui trup de carne.Pantofii sai erau doua bucati simetrice de material natural indoit dupa moda curenta..Era un satir al noii ere,un mantuitor de unica folosinta refolosit,polimerizat la nesfarsit in mintea prefabricata a privitorului,care vazandu-l inceta sa-l mai compare cu vreo figura afiliata asteniei postmoderne ci il renunta imediat unui idol de sorginte neo-pagana,un fel de pan cu copitele atent cioplite,cu parul pieptanat si proaspat barbierit..gatul lasand sa arda nuanta unui profund parfum barbatesc in aerul care intarzia in jurul gulerului.Era la fel ca un Buddha in altarul sau inconjurat de mirosuri sacre si betisoare parfumate.
Era o scarita cu traverse de inox polisat,fiecare treapta curbandu-se discret spre urmatoarea ca intr-un evantai oriental,coada unui paun decadent din fier forjat,o cochilie secretata de niste glande atent rafinate de secole de ignoranta si autosuficienta afectata,un mizantrop filantrop cu trepte lipsa ce se deschid in guri de balaur,neavand insa zelul unui Sf gheorge sa stea in calea urgiei cascande.
Fiecare oglinda ii ceda spatiu de manifestare blocand orice manifestare fireasca a legilor fizice,astfel incat in jurul sau se creea un adevarat halou,un cristal amorf lipsit de substanta palpabila dar care parea sa amplifice gratiile ipocriziei intr-un dom de catedrala baroca,o imagine reflectandu-se la nesfarsit intr-un nod desirandu-se si innodandu-se la nesfarsit,doar de dragul complexitatii.
Era o simfonie tribala,vibrand erotic in masca de lemn a flacarilor picante,rodind talpi fioroase in jurul nebuniei,in jurul unui dans comun inauntru si pe dinafara unui birou cu peretii semitransparenti,un dosar crescut in fisetul amazonului in modele zig-zag spiralate halucinatorii, muntele pravalindu-se bolovan zgarie-nori.
Lama de ras inscrisa concis in memoria gustativa o pata de sange pe un bot de lup,urland la luna de pe asfaltul trotuarului,margini.
Era spatiul dintre scaunul si masa de birou,viciul seismic care crapa falii ilogice intre intentie si gest astfel incat simtea necesitatea unei secretare,indusa in imaginarul colectiv drept o colectie mecanica de intervale matematice imbulzindu-se intr-o forma antropomorfa,cu sani atragatori,tocuri inalte si decolteu profesional.
Era marginea ferestrei de la etajul cu 3 cifre antagonic respingandu-se si aruncandu-se reciproc peste margine,italic,bold,de un font respingator.Marginea sintetica erodata de atentia continua a unor muste corporatiste fascinate de ecourile totalitariste ale liniilor drepte.
Era cafeaua ce facea legatura intre sacru si profan,ritualul transgresiv de o violenta tributara atavicului care lasa mereu cortexul metropolelor scurtcircuitat in eterna sa familiaritate alienanta , cafeaua uscata ingropand generatii intregi de tarani columbieni in pamantul propriei munci,ca uitarea.
Era o fraza mult prea lunga in care cuvintele isi aduna semnificatia si cedeaza atent un sir nesfarsit de ecouri reverberand neoplazic in golul semiotic dintre receptor si emitator,rezonand intensitati diferite,a caror gradatie era marca aleatoriului,era jocul de noroc al experientei,eclipsa dintre maselele varcolacului ce se zgarma in dinti de fata cu o eternitate de plebei ingroziti..de aici si constiinta propriei superioritati.
Era un personaj sacrificat pretentiilor regizorului care la randul sau era constrans sa recunoasca influenta decorului,care decor depindea la randul sau de o multime de variabile mai mult sau mai putin masurabile sau perceptibile si care luate en gros alcatuiau personalitatea sa.
Era o intreaga categorie de esecuri ale caror suvenire ataranau spanzurate de imensul orgoliu care nu se lasase paranteza sub greutatea absurda a acestora.
Era o multime de posibilitati si oportunitati,date cu clei si lipite de cel mai apropiat stalp de beton,pe care urma sa se ofileasca vulgar exfoliat de tendintele sale autoimune.
Era o progresie nesfarsita de paragrafe ce incep cu "era" si care nu prezinta decat consideratii de ordin artificial,estetic,la adresa sa.

OCD ritual mecanic

2011-09-17T20:19:00.000+03:00

Ai cazut subit,nori de vata de sticla pe banda izolanta,razboiul de tesut soapte pe sapte ace cu unghii aspre de pisici insomniace mieunand orologiul magnetic pe banda izolanta.Celula ta e celuloza salivand cerneala acra amaruie,cafea cu lamaie,laminata la colturi caci cuvintele s taioase precum au mieunat in miez de noapte zgarietura cascand somnoros sub trupul tau,care s-a trezit cazand apoi in unda,in valuri sir tesand norii de vata in franghie tot mai groasa,sa aiba urechea ce sa apuce ,sforaitul cand visul cade pleoscaind valuri concentrice,excentric si strident in ochiul mut din spatele innodat in trup,picteaza unde in niciunde cu stropi mici in fosfene de jad si lapizlazuli,interschimbabile,neschimbate in nemurirea lor,discromatopsia sare sunet alb ca valurile desirate deasupra si sub si printre unde..la inceput a fost zgomotul si tiparnita viselor apoi te trezesti buimac intr-o sticla ciclic in celula ta de vorbe goale si primitoare in colturi ca cosciugele romboide,cristale de sare oarba in ochiul pisicii insomniace jad si lapislazuli cu pasii trifoi in trei colturi piramidal,discret pe tivul captuselii de pe marele zid..dintre zgarietura magnetica zgomot si zgomotul tiparit in unde razboiul visul tiparit in vant cuvant in gand ingan mieunand zgarietura cazand prin colturi aspre....in nori din sticla goala saliviand cafea cu lamaie,in miez de noapte tot mai groasa sub trupul tau strident si somnoros cu unghii picteaza cazand apoi in valuri sir,tesand razboiul de tesut in fosfene sa aiba urechea sunet alb in niciunde deasupra ai cazut subit orologiul de jad e celuloza de vorbe goale innodat cu stropi in valuri ciclic care s-a trezit picteaza sare oarba de sticla ace cu unghii si strident in ochiul mut piramidal ca cosciugele romboide discret pe tivul trupul tau e celuloza care s-a trezit cazand de pe marele zid cu stropi de vorbe goale in nemurirea lor mieunand la colturi discromatopsia in ochiul pisicii tot mai groasa unde apoi si sub tiparnita cu unghii aspre cerneala cu pasii sare razboiul a fost la inceput in nori si zgomotul orologiul ingan trifoi unghii picteaza tot printre izolanta captuselii in miez cafea in sir cu nori de lapizlazuli de noapte tot cu pasii in celula ta.

metastaze de primavara

2011-09-06T22:51:00.000+03:00

tu draga,de exemplu,ai sa mori.Ai privirea aia pierduta pe care o au toti sinucigasii.E o samanta de nimic acolo adanc in fundul privirilor,exact in mijlocul irisului in cercul ala care deschide lumea..cu toate,cu bine si rau,culori senzatii,dorinte..Ei bine,cercul ala are la tine drept centru un gol,unde se prabuseste totul ca intr-o clepsidra fara fund.Nu,nu normal ca nu am dreptate,normal ca poti sa zambesti si sa faci orice altceva,dar gesturile tale sunt nesfarsite incep undeva si se termina pe nicaieri,ca niste vanturi,ca o mireasa care isi mimeaza propria rochie inainte de nunta.
Ce inseamna asta ? cum adica isi mimeaza propria rochie ? Un fel de nostalgie a inanimarii,o pasiune pentru inert,pentru mutenia decorului care ii alcatuieste lumea,cu cuvinte si tot ce e intre ele si peste ele si dincolo de ele.
Pentru ca la tine,desi poti spala o farfurie,te poti lega la sireturi,poti sa razi sa sari si sa fi oricat de stridenta,la fel cum ar face-o oricine altcineva,la tine lucrurile astea par a capata o viata proprie,o viata a fiecarui gest,fiecare lucru pe care il faci,odata facut se desparte de tine, o roata pe care o impingi si se rostogoleste la vale.
E usor sa te prefaci iti trebuie doar un singur lucru si anume sa iti fi placut vreodata sa visezi,toti copii viseaza...se rostogolesc odata cu roata pana ametesc,se invart in jurul propriilor corpuri,ca niste flori de musetel..se rotesc atrasi de golul acela din centrul ochilor lor,golul ala care absoarbe tot,o gura de scurgere.
Asa si tu,ca sa te prefaci te tot scurgi la vale,in visare,ascunzi cate o frimitura in spatele fiecarui gest,ca Gretel,ca fetita cu chibriturile,si ei asteapta scrisori !..esti acolo balerina,esti peste tot,iti crosetezi propriul orizont din tine insati,te desiri pana cand te faci ghem,si toate astea in cea mai discreta liniste si zambet.
Mie unul mi se pare pur si simplu induiosator,ca puii de barza care nu invata sa zboare si raman sa moara de dor,uitati undeva intr-un colt de harta.
Bat campii,desigur,esti iritata de certitudinea asta macabra pe care o am,ideea e ca nici macar gestul nu conteaza..e la fel daca o faci in realitate sau iti ramane numai in priviri fara sa curga afara in suvoaie tot ce s-a scurs,ori sa se scurga tot cea mai ramas in afara..
E la fel pentru ca gesturile tale o sa ramana vesnic niste sireturi dezlegate,o sa calci pe ele toata viata si n-o sa te intereseze unde incep si unde se termina,daca sunt albe sau verzi,ori daca au capetele murdare ori tocite de la atata calcat.
Iti place sa te calci pe sireturi,ai senzatia aia de libertate si nepasare,te impiedici de fiecare mangaiere pe care o lasi sa lancezeasca pe pielea ta,nici nu apuca sa se usuce si sa lase vreo urma,se scurge in umbra aia mata din ochii aia sinceri si adanci si muti si plini.
Si ce ai de gand sa faci,n-ai! se invarte ca un joc al ielelor,nici nu apuci sa distingi vreo forma si pana sa intelegi ceva,e deja dus si altceva ii luase locul...e suparator,e absurd si timpul nu face nimic decat sa isi muste si el coada in jurul tau..in universul ala egocentric in care centrul e o gaura.

Thhe nighght off thee eternaeterna l bachbachelelorr

2011-09-04T01:08:00.002+03:00

! Niciodata sa nu ai suficienta incredere in tine ori altcineva
!! Intotdeauna sa fi pregatit sa fi absurd si ilogic
!!! Cu cat esti mai impiedicat cu atat ai mai multe sanse sa te impiedici de oamenii potriviti
!!!! Sinceritatea taioasa si rece ca un bisturiu aduce sangele mai aproape de suprafata.
!!!!! Never fall for the cutest one,without assuming she might be some cross-dimensional maneating amoeba from hell.
!!!!!! eye contact ..scoatele ochii aia nenorociti cu privirea ta,e un joc..cine clipeste primul e la mila celuilalt.
!!!!!!! Niciodata nu lua in considerare chestiile scrise de altii in legatura cu asta.
!!!!!!!! niciodata nu fa asta pentru ca simti nevoia sa o faci,ci doar pentru vivisectii.
!!!!!!!!! Sex is never enough but sometimes might be unnecessary
!!!!!!!!!! Tot ceea ce te ar putea aprinde se afla deja in mintea ta,restul e doar carne si pietre.
!!!!!!!!!!!Nu te sfii niciodata sa te folosesti de cineva,chiar daca e o practica plictisitoare,unii chiar o sa-ti multumeasca ca te folosesti de ei.
!!!!!!!!!!!! Faci asta pentru ca te urasti pe tine mai mult decat recunosti in fata altora,e un mecanism de..a evita sa dai ochii cu tine cand stii ca esti o curva de om.
!!!!!!!!!!!! the girls will eventually hate themselves for giving in,so don't take to much credit.
!!!!!!!!!!!!!daca de obicei ai un morcov in cur,in cazurile astea se observa cel mai usor,incearca sa-l scoti inainte sa iesi din casa,in nici un caz nu incerca sa-l scoti de fata cu lumea,sau o sa fie interpretat drept o trasatura de caracter.
!!!!!!!!!!!!!!Mintitul nu e neaparat plictisitor,dar o sa devina plictisitor in cele din urma.
!!!!!!!!!!!!!!!!Ipocrizia denota un caracter slab,prefa-te ca nu esti ipocrit.
!!!!!!!!!!!!!!!!!Personalitatile alternative si toate celelalte perspecitve aditionale pastreaza le pana la reconstituire.
!!!!!!!!!!!!!!!!!!Always go for the crazy bitches,it's a win-win situation even if you might not get it in time to understand it is actually helpful...sometimes comes in handy for those with carrot issues.
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!Those only pretending to be fucked up are actualy dangerously fucking you up,you will end up falling in an eternal unending pit of stupidity and dullness.
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Nu esti om,doar daca te intreaba !
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!Nu fi dragut,fii cum esti tu atunci cand te simti aproape in regula.
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Ai 60% sanse sa iti puta gura
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!Girls with issues are just girls with problems to be solved,issues are not fun,nor are they helping you to get somwhere.
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Niciodata nu gandi prea mult cu creierul ori cu ..pula,in schimb mai bine iti alegi un fetish pe care ai vrea sa l urmaresti in perioada respectiva....visatul cu ochii deschsi ajuta.
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!Tu nu ai defapt nevoie sa faci asta,e doar un viciu suparator,un fel de tic.
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!"Niciodata sa nu zici niciodata" e asa un cliseu

Vaginism

2011-09-03T18:39:00.000+03:00

Adevarul te va destabilza,priveste in cervixul dilatat al Fecioarei..."Voi veniti dintr-o linie lunga de sclavi,fiinte schilodite de natura,inecate in izvorul nesecat al propriei slabiciuni.N.aveti puterea sa inghititi intregul spectru de senzatii naturale..astfel orice privire indrazneata aduce cu sine angoasa,frica,inertie..viata voastra ramane astfel un algoritm plicticos inchis in niste limite artificiale impuse de propriile limitari fiziologice,multumiti in tarcul comfortabil al burgeziei spinii ipocriziei intra adanc in carne,unde lasa stigmate adanci,pe care le transformati in miracole..pecete ale unei divinitati artificiale cu care va impartasiti impotenta.Rutina are in ochii vostrii veleitati cosmologice asa ca o cinstiti muncind timpul ,gonindu-l in afara voastra,ingroziti,pt ca timpul da posibilitatea senzatiei de trecere..risipa.
Nu puteti intelege importanta desfraului,a excesului..extremele sunt pentru voi niste vai abrupte,care neputand fii cucerite ,va aluneca inapoi in mediocritate.Munciti uitand cu precizia unor ceasuri intarziate.Nu puteti accepta nicicand validitatea unor argumente ce presupun importanta absurdului,ambiguitatii,liminalitatii..pentru ca acestea va rapesc senzatia de control,senzatie tocita in trupurile voastre de catre straturi peste straturi de clasificari organizari si arhivari,curatenie ontologica fara de care insasi existenta voastra ar fi pusa sub semnul intrebarii...Incatusati de catre propriile iluzii legislative,ati democratizat conceptele salbatice,domesticindu-le asa incat chiar si vulgare sa pastreze nealterata iluzia echilibrului si sa patenteze un simulacru inofensiv dar atractiv al libertatii.Sfinti ipocriti cu reflexii de jad,darwinieni sacri care in cinstea zeului nu vad nu aud si nu vorbesc,revendicandu-si origini nobiliare prin invocarea naturii spirituale,dar masturbandu-si constiinta inecati intr-un materialism nesfarsit..Progeniturile decerebrate ale Fiului calca strugurii desavarsirii,fiindca acestia au fost clasificati in aceeasi familie cu fragii otravitori ai Nimiciniciei...Nepoata ipocrita si sadica a Zeitei si a surorii sale,Fecioara isi va refuza vesnic copii,care raman sa viermuiasca orbi si ingroziti in jurul vulvei sale.Rude spirituale cu insectele,suntem rezultatul unei lipse de tact si iscusinta,repetitii repetandu-se ilogic, dureros,intr-o vesnica fervoare germinativa,musite...Zeita si-a invatat nepoata sa fie sexuala si cruda iar apoi a abandonat-o exemplelor care curgeau necontenit...avortoni,nepoata naste pe jumatate regretand apoi intentia sa,si lasand sa curga vietati care poarta vesnic in ele o dorinta de nesatisfacut pentru reintregire,precum si obsesia ca sunt incomplete,fragmentare.Fiul n-o sa si futa calea inapoi in vaginul Fecioarei,ei ii e mult mai usor sa se piarda in placerea suferintei pe care o provoaca Fiului,vesnic refuzandu-l,ramane razand la picioarele crucii si soarbe sangele ce se prelinge pe lemn in zambete rosii si seducatoare zambetul disperarii e pecetea Fecioarei pentru Fii si nepotii sai..Trupurile astea cedeaza cel mai usor in fata violentei necontenite a placerii,astfel aducatoare de degenerare si boala.Viata voastra creste nestingherita doar la adapostul Durerii si Disperarii.Purtand binecuvantarea lui Cain cu calcaiele infasurate in sarma ghimpata,alergati necontenit intre Huxley si Orwell,multumiti de iluzia progresului in aceasta pendulare disperata, alergati de frica perspectivei orizontului opac care va suiera in urechi "Munca te va elibera". Singura certidunie zace in nevoia unei renasteri,unei revolutii ontologice...dar trebuie sa muriti ca sa renasteti. Sunt de un trup cu voi,dar macinat de un cancer launtric care vrea totul nimicit,numele rasei cioplit cu dalta uitarii de pe stela naturii,un uragan ale carui vanturi incretesc valul realitatii, sterg si devoreaza orice constructie..antrenand toata materia catre un punct de convergenta in care totul ramane gol si lipsit de semnificatii.Abia cand ne vom vedea lipsiti de nume vom avea libertatea sa fim liberi.

folie solitaire

2011-08-14T03:32:00.001+03:00

Sfanta abstinenta...imi mortific trupul ca sa-mi torturez pasiunile,care astfel intaratate capata intensitati noi infernale.Numai postul ma poate apara de binecuvantatul desfrau care pastoreste nebunia,si numai in nebunie sta scara catre Dumnezeu,dar nu vreau sa l intalnesc,voi sta departe de el.Asa cum orice pasiune e mai apetisanta cand e brazdata de obstacole,asa si aceasta va fi cu atat mai dulce cu cat voi alege sa o pasuiesc pana cand se va ofili,e doar alt capriciu..inima mea e sortita Intunericului fara sfarsit,acela fata de care atat Dumnezeu cat si iubitul sau Lucifer sunt doar niste umbre fade,trecatoare...

Nephente,

2011-08-02T23:35:00.000+03:00

Zeita crepusculara isi numara coastele,rasfirate sub pielea sidefie precum niste ore tarzii tulburate de apele trandafirii ale vinului,ale somnului- fluviu vulgar ce-si varsa apele moi in Lethe.Toate acestea peste obloanele rectangulare ale stapanirii de sine,peste cavoul rabdator al dispretului,frunzele forfotesc in betia timpului si urla in coruri mute cersind glosolalia solara isterica...lumina ca o curva lancezind pe sub pielea lumii tulburand oglinzi si parfumuri in cioburi fine,aberante,macinand batranetea in oase.In spatele boltei de dinti,se inalta litania risipei,slavind crapaturile din pereti,nebunia din umbra flacarii de lumanare.
Zeita crepusculara canta,primadona acestui cor,vibratii mustind in toate valurile,purtand semnul cascadei din amonte.Ce degete lungi i-a harazit poetul,ce aroma seducatoare poarta fructele nesomnului,din a sa pulpa frageda se nasc demonii cu trup de muza ce indulcesc moartea cu chip de viata numita mediocritate.
Atingerile lor sunt fum umbrind colturile crude ce se casca din valuri,mangaieri cu ecou de rana,deschizand tandru carnea sadind vise intre asternuturile calde ale uitarii.
Orasele-s epitaful altor incaperi mai vaste tolanindu-si geografia in timp nu in spatiu,cadavre sporind lutul mortii peste alte cadavre,in care isi inmoaie istoria stiletul ca sa si scrie varianta revizuita a propriului testament.Noi,bieti anonimi,aplaudand,vesnic,aplaudand in vis,aplaudand in veghe aplaudand- plescaitul ritmic ruga unei rase fara chip.
Inaltand altare zeitei...cu trupul slefuit cu migala de catre vesnica ultima suflare pasionala a celor vii,scaldata in laptele frustrarii pielea sa ramane vesnic tanara si laudata de toate privirile inocentilor si depravatilor deopotriva,coruri mute..aplauze in spectacolul perpetuu fara cortina,fara deznodamant..doar puncte culminante si inceputuri.

d'homme

2011-07-24T02:22:00.000+03:00

Simturile-mi sunt tulburate din nou,ilar,daca ma gandesc la patosul cu care am adoptat un regim oarecum anost de a ma raporta la realitate,cel putin in ultima vreme,alegand sa urmaresc succesiunea logica a evenimentelor in masura in care acestea duc la o concluzie practica,ci evitand infloriturile imaginare dar atat de estetice.
Un nod imi ineaca fluiditatea gandurilor,un nod vascular,ca un anevrism ideatic,care sta sa crape la orice miscare,orice balet,un nod ca un zid pe care sunt proiectate la nesfarsit intr-o repetare mecanica, toate carnagiile simtirii,in aceasta stare ma vad obligat sa recunosc inutilitatea eforturilor mele anterioare de a ma stabiliza emotional,acest deziderat putand fi atins doar poate prin simpla ignoranta.Astfel trebuie sa recunosc oficial veleitatile minimalismului estetic,minimalism care sta la mica distanta si totusi un sanatoriu in fata nebuniei baroce de forme si senzatii cotidiene,senzatii fortand noduri in gesturi,noduri in vestimentatie si arhitectura,noduri in optica mediocritatii.Si astfel suntem pusi sa recunoastem groaza omului mediocru,care,pus sa rumege o suita de senzatii sangvinice,cedeaza adesea mimand modestia senzuala a ascetului.
Am nevoie de decoruri relaxante care sa ma fereasca de abisuri,am nevoie de zone-tampon care sa amortizeze impactul vointei asupra materiei,sincer sa fiu,nu am gasit niciodata necesara abordarea vreunei actiuni ci asta doar pentru ca sa mi ofer un ragaz inainte sa dau piept mareei violente a realitati.
Mareea e razboiul ce te lasa gol in fata lumii,si astfel inca un obiect pe etajera vreunui zeu dezinteresat,dupa ziua a saptea tot ce are de facut e sa se priveasca in oglinda propriei vanitati,o vesnicie.
Am nevoie de colturi moi,erotice,precum niste solduri moi de femeie fatala,fiinta ce nu se lasa induplecata de nici un gest si care loveste tandru,spulberand orice speranta de control.Camere cu colturi rotunjite in spatele carora sunetul sa si arcuiasca spatele ca intr-o catedrala gotica,si vazandu-si propriul trup sa se inchida intr-un ecou care sa dilate atmosfera precum parfumurile calde vara.
Albul va domina dictatorial orice alta vibratie cromatica,sobrietatea acestei glacatiuni va marca sfarsitul incercarilor anterioare de a impune mania in fata celorlalte patologii ce imbie la actiune.
Apele vor fi prezente pretutindeni atat prin fluiditate formei cat si prin ambiguitatea manifestarii,balanta ratiunii va fi inclinata constant spre apele amorfe ale varsatorului,care nestavilit in baletul sau proteic,va inunda spatiul cu o neoplazie de forme.
Aerul va curge precum apa,miscare evidentiata de catre unduirile lascive ale materialeor ce se vor frange in trecerea acestuia,precum crengile de maslin la intrarea mantuitorului...
Muzica va fi de nelipsit insa prezenta acestei manifestari a materiei va fi pusa in valoare de absenta ei,astfel linistea va fi uvertura nesfarsita ce va rasuna peste spatii.
Locurile de lenevit vor fi moi si vor parazita viata precum un pat al lui procust menit sa tortureze carnea cu luxul senzatiilor,desigur,nici un biet suflet nu va cunoaste pe deplin veleitatile acestor intinderi atata vreme cat mintea sa va fi deranjata de alte ganduri in afara trairilor imediate,de aceea inainte de orice gand,mintea ii va fi otravita in orice maniera va fi la indemana la momentul sosirii acestuia.
Liniile drepte vor fi interzise intrucat ele constituie,dupa parerea mea,o amenintare la adresa sanatatii mintale a musafirilor,si a acelui vesnic musafir reprezentat de propria-mi persoana.
De ce ?
Pentru ca liniile drepte opresc,separa,delimiteaza,taie,portioneaza,masoara,liniile drepte vor fi evitate intrucat trezesc in simtirii senzatia totalitatii, implacabilului,senzatia finalitatii,curba va prezida fara drept de apel peste toate celelalte,intrucat linia curba este cea mai naturala si cea mai fireasca dintre linii,aducand odata cu ea relaxare si armonie,senzatia continuitatii si intregului,topind toate partile fragmentate intr-un intreg ca o simfonie de forme si proportii in care,propriul trup devine parte integranta si curge odata cu celelalte,intr-un ritm si masura ce rezoneaza cu muzica intregului edificiu.
Echilibrul dintre material si emotional e unul destul de fragil,tulburarea acestuia duce la aparitia fracturilor,care genereaza tristete si stagnare.
In ceea ce priveste dinamica consumului,alimentele si bauturile vor trebui rationalizate astfel incat sa nu genereza senzatii ori asocieri neplacute,atat prin caracteristicile proprii cat si prin ceea ce pot reprezenta la un moment dat.

Orice dezechilibru va antrena la randul sau alte dezechilibre pana cand intregul sistem se va prabusii ducand la aparitia unor noi forme intre care va exista un nou echilibru,pentru a evita aceasta progresie,oricarui dezechilibru aparut i se va asocia un alt dezechilibru de sens opus astfel incat efectele acestora sa se neutralizeze reciproc,fara sa afecteze dinamica sistemului.
Nici o incapere nu va avea o incadrare exacta in spatiu si nici un perete nu va fi perfect plan,de asemenea coridoarele nu vor fi drepte,ele serpuind si generand diverse iluzii optice in ceea ce priveste proportiile spatiale,intocmai ca in marile cladiri ale antichitati,ori in marile edificii ecleziastice...
Se va urmarii o economie relativa in ceea ce priveste decorarea spatiului si mobilarea acestuia,piesele de mobilier pastrand aceleasi reguli ca si arhitectura cladirii.Lumina naturala va trece nestingherita prin diverse deschideri de marime si forma variabile,care vor urmarii sa creeze senzatia de relaxare si iluzia de spatiu.
Oglinzile vor fi prezente in majoritatea incaperilor,acestea reprezentand un obiect cu multiple utilizari si semnificatii.
Obiectele de arta cu reprezentari antropomorfe vor lipsii in totalitate,de asemenea,vor lipsii plantele verzi,plantele cu flori,ciupercile,ori cactusii,insectele,ori animalele de companie.Singura forma umana prezenta va fi omul insusi desavarsit in imperfectiunile sale.
Garderoba,bucataria si baile vor face parte dintr-un corp auxiliar cladirii principale,corp auxiliar asezat in proximitate insa mascat de prezenta unor perdele ori cortine albe,acest corp va comunica liber cu exteriorul,nefiind delimitat cu exactitate.
Instalatiile de apa,electrice,si cele de incalzire precum si corpurile de incalzit ori de iluminat vor fi incastrate in pereti,prezenta lor fiind cat mai discreta posibil.
Obiectele de uz casnic si electronicele vor fi pastrate in incaperi specifice,in afara carora prezenta acestora va fi limitata.
Spatiul liber va fi promovat indeosebi de pozitionarea obiectelor si structura generala a edificiului in asa masura incat mai mult de jumatate din spatiul de locuit nu va fi ocupat de nici un obiect.
Locul va fi larg,cu o sonoritate calda in care vocile umane sa nu capete inflexiuni mecanice,se va promova anonimitatea,nefiind incurajata marcarea obiectelor cu forme de identificare nominala,gen inscrieri,monograme,etc..in cazul in care marcarea devine imperativa,se pot folosi culori ori parfumuri personalizate.
Secundar albului,in cazul necesitatii unui contrast vor fi folosite griurile in diferite nuante,negrul fiind rezervat numai utilizarii decorative.
Gradina poate contine fantani si acvarii,apeducte si piscine.
In timpul noptii,cea mai mare parte a casei va fi lipsita de iluminare,exceptie facad corpul auxiliar si incaperile cu obiecte de uz casnic.in care vor fi prezente corpuri de iluminat ale caror folosinta va ramane la alegerea utilizatorului.

Geographia "

2011-07-20T04:47:00.000+03:00

N-ai avut vreodata ochi pentru mine,in privirile-ti oarbe zac turme de ingeri tulburandu-ti narcoza.In bratele tale reci n-au inflorit niciodata decat regrete si suveniruri funeste,pe bolta stau atarnate fructele razboaielor trecute,isi flutura infrante abisuri cromatice.Tot ce a ramas e toamna lichida,un spatiu carceral infuzandu-si propriile neguri in altele mai goale si mai lipsite de sens decat oricand inainte.
Daca rugaciunile serveau drept adapost trupului atunci,acum mirodeniile trupului s-au estompat lasand loc izolarii.Traiam intr-un desert,acum intins peste vorbe si gesturi,nisip scartaind maladiv intre coasta de rai si ceturile certitudinii fizice,intre buze si coapse,matasea delirului sapa gropi funerare cu viteza unui sfarsit.
Fara cuvinte,fara liniste,fara,Deposedat de senzatia de plinatate,voluptatea ramane prada simtului estetic,in cinstea caruia indraznim in final sa ridicam cruciade si sa punem harti la uscat peste pielea timpului.
Parfumul zace la fundul unei idei,la coltul gurii unei lame,in marginea craterelor gerontofile,de acolo spanzurat zambeste gingas ca o molie peste rascrucea paradoxului peste valul schizofren din privire...
Intotdeauna te-am visat amara ca un ars,cu sangele intors impotriva siesi,mereu la vanatoare de margini,impotriva curentului,botezata in nitroglicerina,volatila ca timpul si uitarea,mereu alta niciodata tangenta realitatii cotidiene,mereu precipitata intre lesin si visare..dormind padurea in visare,frumusetea un capriciu tributar parfumului pictat in tonuri virtuale.
Potopul de cuvinte serveste numai un scop pasager,adevarata utilitate a simbolului e evocarea,antrenarea unui bulgare de vise,ca o gogoasa de matase,pe firul caruia stau scrise toate povestile trupului si a rugaciunilor sale.
Acum nu ramane decat sa inchin un pahar gol in cinstea linistei de pe urma,care facand gesturi obscene se intinde ca o Eva biruind moartea in propriul sange.
Topografia e o necesitate virtuala intrucat in cea mai mare parte,localizarea spatiala e in sine un simbol pentru propriile asteptari si nevoi,lumea precum o scena,o sala imensa de asteptare.
Hartile pregatite sunt doar un fel de rugaciuni jucate pe scena timpului,in care parfumul picteaza drumul catre cele mai potrivite asteptari,astfel fiecare e liber sa si aleaga propria asteptare motivat fiind de existenta unei harti catre aceasta asteptare.
Tu esti la fel de goala ca punctul de pe harta mea,acolo nu se inalta nimic si cerul se prabuseste continuu intr-o oglinda,oglinda-cosciug purtand pecetea lui narcis.
Dar si narcis e pana la urma exponentul multor personaje,sinucigasi generici care alegandu-si un punct pe harta aleg sa se priveasca pe sine oglinditi intr-acel punct.Un punct de referinta cu aripi de mormant,cavoul propriilor timpuri care aluneca impinse fiind de peisajul abrupt,intr-un punct singular de referinta.
Si acum revenind la tine,si la nodul gordian ce-ti strange toate aceste forme in jurul gatului,mentionez ca nu mi.ai parut niciodata un raspuns,ci numai un nou semn de intrebare,un obiect contondent cu care sfaram oglinzi si vars rauri de sange.
Etiologia scrisorii de dragoste e in sine o refulare a unor instincte atavice,violenta generatoare de pasiune,substituind aceste instincte condeiului,sentimentul vital isi scurge toata vlaga in forme artificiale estetizate suplimentar pentru a contracara acest efect de " castrare",din aceasta cauza aleg sa inlocuiesc antica scrisoare de dragoste cu un alt fel de harta,si anume aceste firimituri care se invart in jurul cozii antrenand in jocul lor particule adiacente,in incercarea de a picta un alt tablou in care artificialul si realul sa isi fie complement.
In ce masura reusesc acest lucru ramane la latitudinea personajelor divergente,incluse in aceste harti.
Vocea mea e glasul nebuniei,care striga luciditate in priviri si vise,trebuie sa ii desenez harti nebuniei mele,ca un taram salbatic inca nedescoperit,il cartografiez frenetic in incercarea de a incropi regate.
In aceste regate,tu nechemato vei purta rochia purpurie si imi vei saruta copii cu ochi de lup.

3

2011-07-13T21:37:00.000+03:00

numar rozarii in cinstea Salomeei,la femme fatalle,singura femeie care pune piciorul in prag,obnubilare paradisiaca in fiecare val,o mare a uitarii ale carei talangi bat zadarnic,atarnand de gatul fiecaruia in chip de talismane norocoase.Ochiul ascunde nisip la colturi,si fiecare privire erodeaza,pana cand in psihoza botezului,privind inauntru,in adancul sferei imperfecte,dezgustat de optica profana,dincolo de toate valurile,Striptease metafizic,dincolo...
Cromatica genezei,cromatica sfarsitului perpetuu indecent ambiguu,prelung,absurd,nedefinit,rosu.Salome oferind dezlegare la sange intr-un dans unificator si lipsit de forme...coasta ii creste ca un ghimpe spintecandu-i trupul intr-o inclestare erotica,ca un pumnal intorcandu-si lama catre cea mai ascutita lama,intr-un sacrificiu-renastere perpetua,fara scop,fara semnificatii...numai coma,vid,pulsiunea drept manifestare itineranta generatoare de forme,constant frangandu-se sub presiunea altei pulsiuni mai urgente si tot asa intr-un lant nesfarsit.Femeia animal viu jupuit din plin pe altarul vietii inmugurind din carne viata noua,intr-un joc nesfarsit si rosu.
Menstra purtata asemeni unui stindard peste trupul mortificat al Zeului,inlantuind,biruind orice semn de intrebare,care se frange trosnind fraged..in mugurii privirilor ei.

15 min de nemurire

2011-07-03T16:31:00.000+03:00

Aspectele tratate de bietul artist mediocru ajuns subit superstar,in circumstante relativ banale a caror mentionare devine astfel superflua,sunt la randul lor marunte si des intalnite...cunoastem toti laitmotivele erei : nevoia de nou,scandalosul,violenta,blasfemia,nihilismul..toate acestea se intalnesc intr-o masura mai mult decat generoasa in lucraile sale.Ce il diferentiaza pe el de ceilalti zeci de mii de asa zisi " artisti"..e norocul,pura intamplare de a se evidentia in fata publicului potrivit la momentul potrivit.
Trebuie mentionat ca nu e nicidecum cazul prezentei vreunei calitati iesite din comun,care sa ne duca cu gandul la genialitate,precum si descurajarea din start a vreunui sistem de valori in care aceasta calitate sa fie prezenta.
Daca ar fi vreun moment potrivit de la care sa incep narativa devenirii acestui personaj,acest moment trebuie sa fie ziua cand acest individ,dupa mai multe tentative esuate de a se face cunoscut in mediul artistic,decide sa se reprofileze,alegand un domeniu mai avantajos din punct de vedere economic,care sa-i permita un trai relativ comod.
Acest obiectiv decent,desi simplu de urmarit in teorie,a ridicat nenumarate obstacole de ordin practic,atat la nivel instrumental cat si din punct de vedere al dinamicii emotionale,fiind in scurt timp abandonat.
Increzandu-se in inutilitatea actiunilor sale transforma acest caracter intr-o calitate pozitiva,si decide sa-l foloseasca drept un atu,in urmatoarele sale intreprinderi artistice,pentru ca in opinia sa,pe care a facut-o cunoscuta,ce-i drept destul de timid,si slab elaborat,in diverse tentative de scrieri,e ca "arta nu trebuie sa aiba veleitati practice,estetice ori conceptuale,acestea sunt chiar daunatoare procesului artistic in totalitatea sa ".
Oricat de lipsit de perspective ar fi putut fi acest individ,isi permitea luxul autoamagirii,in asemenea masura incat isi lua lungi vacante din viata reala,folosindu-se de diverse mijloace,mai mult sau mai putin ortodoxe,astfel incat intr-un timp scurt ajunse cunoscut pentru comportamentul sau nesabuit si hedonic.
Frecventele sale escapade ii lasau prea putin timp pentru vreun plan eficient,in cca un an ajunse sa aiba o situatie materiala si fizica destul de precara,stare reflectata pregnant in aspectul vestimentar si desele manifestari patologice,de electie in spatiile publice,astfel incat sa atraga atentia asupra nevoilor sale precum si asupra pretinselor nedereptati suferite.
Pe masura ce conditia sa se acutiza,incidentali cunoscuti,obligati de circumstante sa-i suporte compania,il considerau bolnav,consideratie indreptatita si de noile pretenti ale sale,acum se autointitula un " ilustru boem al urbei",pretinsul titlu si comportamentul determinat de acesta aveau un efect tragi-comic,pe urma caruia "ilustrul boem" isi capata materialele necesare subzistentei.
Daca exista careva care in acest moment al naratiunii ar putea considera o miraculoasa revenire si nesperata prosperitate a "artistului" atunci acel cineva are o usoara inclinatie romantica.intrucat in lumea reala asemenea schimbari de soarta sunt cel mai adesea numai simple nascociri cu caracter alegoric,menite sa indulceasca traiul unor indivizi mediocri,lipsiti de vreo directie potrivita de urmat in aceasta viata.
Dupa o lunga perioada de decrepitudine generala,importantul nostru personaj,alese sa isi amageasca simturile,de data aceasta numai imaginativ,concepand noi forme de manifestare a creativitatii sale,criteriile alegerilor sale pareau din exterior,extrem de naive si lipsite de logica,asadar fusera trecute cu vederea.La urma urmei,ajungem sa ignoram actiunile stupide ale cuiva,cata vreme suntem convinsi ca ele previn alte manifestari mult mai nocive.
Intr-o seara,pe cand artistul incerca sa isi castige un favor etilic,in una din bodegile favorite ale vremii,acesta fu oprit de privelistea unei adunaturi pestrite in jurul a ceea ce parea un stand cu oferte...curios din fire,si neavand nimic mai important de facut pentru moment decise sa investigheze,strecurandu-se printre gloata reusi sa arunce o privire mai de aproape,si se convinse astfel ca nu era nimic mai mult decat o simpla promotie menita sa aduca in prim plan un nou eveniment cultural,care urma sa aiba loc peste cateva saptamani intr-unul din marile centre comerciale din apropierea orasului.
Genul asta de manifestari sunt de regula simple festivitati,care sub paravanul unor false valori,urmaresc doar obtinerea unui sensibil avantaj economic in fata competitiei,avantaj care sa le permita monopolul asupra pietei,prin naive jocuri prin care sa sensibilizeze majoritatea cumparatorilor.
Nu am considerat niciodata ca omul nostru ar fi din aceia care in lipsa unei adevarate educatii,substituie valorile abstracte cu o mai eficienta satisfacere a nevoilor fizice,si isi construiesc astfel o stricta viziune materialista asupra realitatii,nu,el facea parte dintre acei chinuiti de vesnicele ambiguitati,ce rasar din incercarile naive de a-si construi o imagine atotunificatoare a tendintelor,de cele mai multe in opozitie,si astfel ducand la inevitabile paradoxuri si incertitudini,dileme absurde si de nerezolvat,si ale caror explicatie sfideaza orice incercare de armonizare.
Astfel incercat, vedeta noastra incetase sa mai caute raspunsuri si se multumea numai cu jocul fara sfarsit al noilor intrebari,fiindca spunea el " daca n-ai ce face,si te plictisesti,rataceste-te ca sa ai ce face ".
Acelasi lucru alese sa-l faca si acum,cunoscand situatia sa,precum si natura indoilenica a viitorului eveniment cultural,decise sa abordeze intreaga situatie din perspectiva unui Pacala,si in cele doua saptamani premergatoare evenimentului organiza un plan prin care va atrage atentia unui potential cumparator.
Situatia de fata ii era favorabila,intrucat in circumstantele unui pretins eveniment cultural,interventia sa desii ingenua si evident invaziva si prost plasata,va parea in ochii necunoscatorilor ca parte din intreaga manifestare,capatand astfel un caracter oficial,si calitati si valori presupuse ca fiind superioare aspectului material mai mult decat modest.
Asadar stranse gunoaie pe care le aduse in gangul unde isi facea veacul de cand isi capatase o conditie subumana,si le depozita in ghena blocurilor din zona,urmand ca in ziua cu pricina sa le ia si sa le mute in fata centrului comercial.Zis si facut,in cateva zile obiectivul fu indeplinit fara prea mari obstacole,astfel de comportamente fiind ceva frecvent la oamenii din clasa "ilustrului boem".
Cele doua saptamani trecura astfel rapid,cum se intampla la cei cu preocupari intense,centrul comercial cu pricina era deja subiectul unei agitatii vulgare,aspect ce permise artistului sa isi organizeze locul reprezentatiei fara nici o interventie nedorita.
In timpul necesar mutarii deseurilor alese,in zona centrului comercial incepusera deja tot felul de manifestari cu caracter festiv,scena manifestarii era un loc zgomotos si aglomerat din care rasunau frecvente invitatii.
Artistul isi indeplini sarcina apoi astepta potentialii interesati,in fata mormanelor de gunoi,aduse si dispuse in fata intrarii principale,depozitate in saci de plastic,prezentati drept exponate artistice.
Privelistea intregii manifestari era evident deranjata de prezenta acestor lucrari artistice,care datorita specificului,si conditiilor atmosferice,incepusera sa emane un miros distinct si foarte neplacut.Acest lucru ajunse in scurta vreme la urechile organizatorilor care deranjati de aceasta informatie,decisera sa evalueze personal situatia,un reprezentat al pazei centrului fu trimis sa convinga ceea ce parea boschetarul responsabil de aceasta problema,sa paraseasca locul.
Din cauza intarzierilror frecvente in asemenea circumstante,artistul avu la indemana o portita in care sa incerce sa atraga atentia,desi incepuse sa renunte la idee,si deja planuia sa paraseasca locul.
Uneori se intampla ca lumea reala sa pastoreasca nesfarsite izvoare de absurd si prostie nesfarsita,care odata manifestata sa transforme ceea ce parea serios intr-un circ grotesc.
Asteptand o clipa in care sa indrazneasca sa renunte cu totul la aceasta oportunitate " artistica ",locul manifestarii fu vizitat de un trecator,care dupa semnalmente parea ca apartinand clasei mijlocii superioare,un individ "colorat" al carei posibile educatii a favorizat o dezvoltare pe filon arivist,si care avand in fata posibilitatea sa isi manifeste gustul superior alese sa achizitioneze o parte din exponatele,artistului.
Mai mult decat bucuros pentru acest absurd joc al sortii,artistul se oferii sa mute cativa saci in portbagajul masinii clientului sau,pe care il asigura mai apoi de polivalenta implicatiei exponatelor precum si efectul benefic pe care l-ar putea avea decorarea resedintei sale cu acestea.
Satisfacut de prezentarea facuta de artist,clientul platii marfa,si pleca cu un zambet tamp si mandru,planuind sa-si uluiasca cunoscutii si sa-i convinga si pe acestea de valoarea artei.
Artistul parasi apoi scena,planuind noi astfel de interventii ori de cate ori va fi nevoie sa isi sustina legitimitatea titlului asumat..un adevarat ilustru boem al urbei.

no shit

2011-06-19T01:34:00.000+03:00

Fara ochi,maini sau trasaturi evidente prin care sa discearna realitatea,destinul pietrei ramane un mister,pentru noi,biete forme de viata pe baza de carbon....Timpul si geometria erodand constant forma,dau nastere imaginatiei,uneori suficient de contondenta incat sa penetreze orice idee precedenta sau convingere pe care am fi putut-o avea.
Spectrele staruitoare ce stavilesc edificiile vechi,sunt astfel strajeri groaznici ce stau marturie relativismului istoriei si oricarei senzatii de substanta pe care am putea-o avea.
Nu are nici un rost sa incerci sa gasesti vreun adevarat punct de referinta pentru masurarea acestor suprafete,fiindca dimensiunile fizice sfarsesc prin a se continua in imaginatie,in planuri departe de ceea ce e considerat concret,si serveste adesea doar initieri povestilor.Pornind de la trasaturile unui erou ajungi sa definesti un personaj,care substituie persoana reala si isi creaza propria "istorie" mai vie si mai reala decat cea a modelului sau.
Povestile respira,traiesc,reprezinta o realitate suplimentara suprapusa peste cadrul fizic,pe care il inghit si il lasa in urma, sau il inglobeaza in propria substanta.
Suntem toti stafii ori vise,in cele din urma...pana si locurile.

Craiasa zapezii

2011-05-26T14:52:00.001+03:00

mi e greu sa mai consider materialitatea drept o caracteristica valoroasa a realitatii si a lucrurilor ce poseda aceasta caracteristica.Fara un sistem de referinta,fara ochi,simpla manifestare ramane un boicot in fata existentei,lasand-o pe aceasta lipsita de valori si importanta,fara ochi singura forma de manifestare valida ramane jocul.Cei mai jucausi dintre participanti aleg sa si scoata ochii ca sa-si poata apoi arunca privirea in abis,inapoi in Eden,in apele proteice ale haosului.
Apa din fantana vietii izvoraste din orbitele pustii ale orbilor,oracole lichide oglindind Potopul,Mareea,malurile erodate ale luciditatii pierzand in fata valului aducator de schimbare.
Numele meu e o pecete a sangelui,un simbol al repetitiei si vasalitati fata de entropie,n-avem nici un pamant sub picioare doar un cheag de sange si sperma pe care ne croim radacinile sangerand si ejaculand mai departe,disperati ca valurile timpului ne vor sterge urmele zgariate in trupurile anterioare..
Ochiul are nevoie de o oglinda care sa ii reflecte privirile inapoi in sine,de o suprafata cristalizata care sa ii confirme realitatea senzatiilor percepute,ochiul poate simti numai gheata de deasupra apei,convins astfel ca numai gheata asta e tot ce inseamna lumea,dar complet nepregatit sa simta si sa inteleaga oceanul nesfarsit de sub picioare...
Valul ameninta constant geometria cristalelor de gheata

Carbon based reality

2011-04-20T02:29:00.001+03:00

Străluceşte peste mine zeule cu chip de diamant,ca sa cunosc realitatea in toata lumina sa deliranta.Azi imi port privirile ca pe haine,caci in ochi zace toata greutatea lumii,in apele privirii se inneaca toate ruinele lumii de la muntii tociti necalcati de picior uman,pana la cea mai insesizabila crapatura din asfalt.Ochelarii umbriti ce se odihnesc pe altarul zeului cu chip de diamant,reflecta firul Destinului peste suprafata plana de sub ei,reveria face 45° cu axa perpendiculara rezervata opticii profane,asta arata ca destinul isi poarta afacerile intr-un taram tangential cu al nostru,dar in mare masura independent de acesta.Ochelarii aceştia nu adorm niciodată,privirea lor e suspendata în gheata lucidităţii desăvârşite,morga realului dezabuzat de mit.Zeul cu chip de diamant are ca gest ritual de închinăciune zâmbetul,umorul şi ironia poarta îngropate în ele certitudinea adevărului,un adevăr fără pretenţii de titlu.Zâmbim pentru ca ştim ca nu ştim şi cu toate acestea neştiinţa asta reprezinta în ea însăşi o forma de cunoaştere.Am ales sa nu învăţ nimic în maniera tradiţională pt ca asta m-ar priva de multe privilegii,cum ar fi de exemplu privilegiul de a-mi suspenda responsabilitatea asupra propriilor alegeri.
Schizofrenul e tulburat de groaza propriilor ganduri delirante si halucinatii ce ia in patologia sa statutul de handicap,ele nu ar actiona astfel daca individul in cauza si ar schimba modul de abordare asupra propriei sale capacitati de a gestiona realitatea...
Zeul cu chip de diamant isi zambeste gratia in o mie de raze divergente,metafora gratuita la adresa arhitecturii primare a ceea ce inseamna adevar,cand adevarul e obsesia stabilitatii,necesitatea unei unitatii de masura care sa justifice scopul oricarei unitatii ulterioare,fie ea derivata sau nu din aceasta unitate de masura primara.Razele divergente si zambetul ne releva imaturitatea unei asemenea nevoi,in lipsa careia groaza si libertatea ne-ar calarii gandurile precum ciuma.Libertatea e un concept utopic,prost inteles la fel ca si Adevarul ala....
Zeul cu chip de diamant a predicat numai o singura lectie,cea a neexistentei,mantra zeului e vesnicul "nu exista" care aruncat asupra lucrurilor le destabilizeaza si le desira precum razele divergente ale Adevarului.
Dorinta naiva de a Vedea Lumina,a cunoaste adevarul capata astfel sensuri noi,mult mai incerte si mai ingrozitoare...
Privirile mele curg una din cealalta precum zgomotele,par a origina de nicaieri dispersandu-se apoi pretutindeni,volatile precum un parfum.Zambetele taie ordinea in dezordine ordonand-o apoi mai eficient,astfel incat sa renunti la cautarea unui punct de referinta.Aici devine nicaieri si pretutindeni,cum altfel a fost dintotdeauna,Adevarul transpus in axa spatio-temporala e un acum-pretutindeni veşnic nicăieri, pulsand in valuri halucinatorii. Spirala...e fundamentala.

2011-04-20T00:54:00.000+03:00

Normal ca sunt şi o fiinţa raţionala,ca oricare altul pana la urma,dar uneori jocul rămâne cea mai consistenta realitate,fără reguli.Atunci pare ca eşti imatur,iresponsabil,iraţional,patologic,teribilist,şi tragedia e atunci când începi sa gândeşti prea mult,când începi sa ţi dai seama ca în spatele acestor adjective nu se ascunde nimic altceva decât frica ori îndoiala.E greu sa guşti nebunia când asta înseamna sa părăseşti apele liniştite ale familiarului,dar nu exista dezvoltare fără abuz,înţelepţii sunt de multe ori decrepiţi....
Sa revenim la joc,e o chestiune de alegere,întotdeauna.E interesant sa zgârii tabla cu creta chiar dacă s-ar putea ca pana la urma sa te trezeşti cu timpanele sângerânde,totodată poţi alege sa asculţi zgomote plăcute din care nu vei învaţa nimic din ceea ce nu ştiai deja.
Motivaţia din spatele jocului e întotdeauna posibilitatea descoperiri de noi sensuri şi semnificaţii în spatele unor elemente deja suprasaturate şi uzate pana devin omniprezente.
Exista ca întotdeauna un "dar",trebuie sa găseşti un echilibru intre pulsiunile ludice astfel încât întreg acest demers sa rămână unul creativ ci nu ceva risipitor...asa ca voi exagera numai atât cat e nevoie ca sa deschid noi oportunităţi de înţelegere,întotdeauna învăţatul rămâne miza.
Daca nu cauţi echilibrul pana la urma vei obosi şi vei avea nevoie de o perioada de convalescenta : ani luni săptămâni zile ore minute clipe obscure pe care nu le mai primeşti niciodată înapoi.

2011-04-19T23:15:00.000+03:00

De ce ar lăsa ea larva pasiunii sa se târască pe trupul ei crud,sa-şi pârguiască îngerii în chisturi sădite
în piele,de ce i-ar lăsa ea sa-şi îngroape aripile în carnea ei,pana la os, în loc de rugăciune, dimineaţa.
De ce ar ajunge ea chilie pietrelor din urechea unui dumnezeu surd ?

Nu lăsa libarca sa-şi înfăşoare aripile blegi şi vasculare în jurul tău.

Mângâierile mele poarta reflexele adânci ale rugăciunii ori ale somnului greu,gesturile se succed uşor,abia schiţate,fiindcă poarta gratia unor pumnale cu tăişuri adânc studiate
şi repezeala ustura şi doare ,brusc şi fără nici o avertizare prealabila,inflorind precum un evantai picant.
Am închis pleoapele uşor peste pielea ta,atent sa nu tulbur apa,şi am înghiţit fiecare val în şoapta,atent dospita în spatele buzelor.
Frământat sub un zid al plângerii,mi am îngropat privirea în bulgarii granuloşi ai fotografiei,în prezentările haute couture prelinse pe pereţii tai,reci.
Totul îşi găseşte sfârşit în frenezia violenta a gestului,ploua pământul peste cer.

O Madona neagra şi-a furat trup din reveriile mele şi,aroganta şi nepăsătoare,pe nesimţite s.a strecurat
treptat dansând lasciv în carnea mea şi cu o gheara gingaşă mi-a smuls limba,dintr-o îmbrăţişare.
De atunci,muzica nu mai are gura,doar vibraţii timide şi stăruitoare.

Blogul asta a trecut prin botezul prafului,ca un sarcofag a cărui frumuseţe ostentativa e îngropata într-un morman de uitare,doar din plăcerea perversa oferita de un asemenea act.

There was a rip in some jack,he then ripped her back

Je veux tuer une
pute

i want to kill a teenage whore, a teenage saint,dressed in white garments, blushing when the touch becomes more and more deep tied with her heart.
Praying with a new found faith ,as the fall approaches and the lights grow dim within herself...

2011-04-19T22:40:00.000+03:00

"Come on inside me because this way you'll save me,for one moment forget you love me push yourself.
Push inside me,because this way you'll save me,for a moment forget you love me, push yourself."

laaaallalalala

2011-04-11T23:28:00.000+03:00

Stii tu femeie,cum sunt florile de cactus ?

Stii un cacat !

And there was garbage in honey’s sack again…asta e aia cand te pregatesti de examen,ce e cacatul asta ? toate in chenare,in contururi cu colturi rotunjite,cacaturi cu colturile rotunjite raman tot cacaturi,chiar daca au pretentii ergonomice.Spala-te pe dinti si mai dormi putin,sirenele isi scot cozile la pescuit si maine prin asfalturi si trotuare,numai ca tu esti altul,altul altul..Lumina e ca moartea,hai sa stingem lumina,ochii nostrii sunt fluturi de noapte,ziua ii ofileste pana devin niste prune uscate,niste pizde zbarcite.N-avem nevoie de ochi scosi,avem nevoie de somn si odihna,sa dormim cu ochii deschisi pana cand o sa inflorim iar mai crud ca niciodata,poate ca pan’ la urma carnea nu e chiar atat de rea,si florile sunt un fel de eufemism la adresa sexului,invitatie la copulatie,simbioza vegetativa,transfigurare alchimica dintr-un regn in altul,poate ca la inceput eram toti plante.Femeie,ce stii tu,fute-te si mori,ca o samanta cardiaca,uitarea vine din soare,noaptea suntem toti inocenti,nou nascuti si ne curatam laptele de la colturile gurii contempland luna ca un san,lupii urla la luna sa le dea sfarcul,in lipsa acestuia turbeaza si devoreaza orice carne,in cautarea sfarcului niciodata gasindu-l.Viata se reduce de multe ori la un algoritm al sfarcurilor imperfecte,sfarcul perfect are gust de rai si aroma uitarii dar nici un strop de moarte.

Si dimineata soarele ucide amintirea sanului selenar,soarele e ochiul turbat al nevrozei,zeul razboiului,egocentric,narcisist,decadent,autodistructiv.In acest demonic nod al luciditatii isi joaca toti dracii amorteala,din priviri in priviri in birouri acte hartogaraie,birocratie impotenta,idioti autosuficienti si rutina…ziua e iadul proiectat,ca o eclipsa inversa,descopera in loc sa acopere,taie in loc sa vindece,arde,usuca,rutina pe retina. Noaptea oneiros bat din aripii aducand fructul oprit in ghearele lor insangerate,doar prin poarta de fildes,poarta de os e rezervata scheletului personal al fiecaruia,asadar sintagma „a pune osul la treaba” capata alte intelesuri nu-i asa ?

Varcolacii vor inneca soarele in fum,in versuri,in vin,in sperma-si am vazut atunci un cer nou si un pamant nou,caci toate cele vechi trecusera-Simt serpi incolacindu-se in venele mele de fiecare data cand nu mai am soare pe cer:Caci umbra devine pamant si asa sunt sigur ca ea e reala,nu visata,nu realitate consensuala ci farama de adevar,traditie mostenita in vene,mai veche decat orice limba si sistem de cunoastere,mai veche decat ea insasi,isi precede propria fiintare,aceasta senzatie e amintirea sfarcului,manifestandu-se drept sfarc ca sa avem ceva cu care sa putem opera la nivel fiziologic.

Boicot

2011-04-07T22:33:00.000+03:00

Cata vreme cunosti adevaratul nume al lucrurilor,acestea se afla in posesia ta si nu iti pot face rau.Singurele rezolvari sunt cele in care rezultatul reflecta interesul depus.Blogul asta e partial intretinut de tendinta obsesiv compulsiva de a scrie,tendinta reflectata de altfel in natura si caracterul textelor,care deseori par sa nu vorbeasca despre nimic si care se structureaza ulterior dar isi pastreaza un caracter vag,ambiguitate necesara pt a masca lipsa unei motivatii reale pt scris.
Acestea fiind zise o sa fac niste modificari pe aici,pt a ma asigura ca atitudinea cititorilor fata de mesajul transmis si implicit fata de,mine,nu va fi deformata de neintelegeri si incongrunente semiotice. :)

opus 2

2011-04-04T16:33:00.000+03:00

sangele tau e vin pentru mine,suferinta ta se varsa precum sperma peste profetii castrati ai acestor campii,deznadejdea ta sapa caverne in spiritul vremii si se intoarce biruitoare,autoerotica.Nu exista nici un loc privilegiat in care cangrena sa nu fi inflorit,primavara cu buzele sale salbatice sfasie fara discernamant,echidistanta precum un calau impartind dreptatea cu voluptate.Un dans al valurilor din care nici un suflet nu scapa nedevorat si apoi transfigurat,anexat sub semnul abjectului,transformat in dejectie a sacrului.
Apoi libertatea isi flutura coasa zambind taios ca o hiena,privirile-i au sclipiri de lanturi,dintii scapara soapte acre si verzi-aici e fantana tineretii vesnice,clocotind sange si cheag,aici isi inneaca vestalele pruncii eretici.Violenta eclipseaza chipul ca o secera aducand icoanele in fata carora timpul isi va jertfi mereu metastazele.Renuntarea naste primaveri grase, lacome,cancere datatoare de viata,au fost odata ca niciodata amintiri,asteptari,capricii,acum humus pentru uitarea verde care naste alte fragmente si mai elaborate si mai tenebroase decat cele dinaintea lor.
Carnea viseaza mostenitori,in casa au mai ramas doar obiecte partiale- cioburi in care copii oricui s-ar taia usor,.si din rani rasare violet ca un apus,o dunga de amor fati,o narcisa deja ofilita in faldurile careia zac germenii jocului de maine.
Bufonul asteapta ascutindu-si pumnale pe tabla de sah,la festinul de maine buzele dulci vor fi taiate si facute salata in timp ce cuvinte dezarticulate isi vor juca hora in jurul spanzuratorii asteptand regele runelor sa aduca rasaritul,Linistitorul rasarit,cand curvele isi numara banii si preotii credinciosii,apoi de paste,curvele se duc la preotii si preotii se duc la curve,pentru ca sangele tau e vin pentru mine. Vin de fiecare data ca un copil ingrozit,acoperit de lichid amniotic si urlu si iti frang orice os ramas in urma pe campul de lupta de la poarta Edenului,astept sa iti mananc inima si sa vad daca are gust de Dragoste,liniste ori fericire.
In campurile aspre unde oxidul isi varsa trupul.E numai dezolare si rutina, aici la poarta Raiului oamenii au uitat ca poseda organe genitale si au devenit ascutiti,obiecte contondente,violenta e singura lor speranta ca vor sarii gardul la un moment dat,si in jocul social isi taie cate o ciot,intrand in Uterul paradisiac al Tatalui bucata cu bucata,spermatozoid cu spermatozoid,cea mai scurta cale spre reintregire.

opus1

2011-03-30T03:10:00.001+03:00

N-am trait niciodata in lumea reala si acum ma simt mai aproape ca niciodata de soarele orb al visarii,dansez pe buza abisului in veselia narcisismului.oglinzile sunt singurele mele iubite,ma voi exila intr-un sicriu de oglinda.Cararile serpuitoare pe care ma pierd de mine n-au nimic in comun cu timpul ori spatiul,uneori trebuie sa dormi...somnul ocroteste nervii.

Mandrake

2011-03-29T00:54:00.002+03:00

Muzica rock e muzica populara postmoderna.Siruri intregi de generatii fracturate isi traseaza dimensiunile spirituale avand ca norma,sunetul,sunetul cathartic eliberator,de sub talpa tiranica a timpului.Poezia e doar o problema de timp si de amplitudine emotionala si imaginativa.
Nu mai exista muzica rock,e numai expresie artistica specifica fiecarui artist,similitudini exista dar ele raman marginale,e dovada de habotnicie sa judeci arta separand-o in genuri,nu acum cand sincretismul a devenit element primar in procesul artistic.
Puristii vor avea parte de o moarte lenta si dureroasa,this is the age of the hipster,nihilistic fecundity in its prime,absurditatea se masturbeaza privindu-se oglindita in pelicula civilizatiei actuale,procesul creativ s-a cronicizat si a devenit perpetuu,constant,un nou semn al singularitatii ce va sa vina.
Confuzia drept stil de viata,construind doar pentru a demola si reconstrui si reproiecta,mazgaleala vitala.
Superficialitatea e noua sfintenie,intoxicarea e noua sobrietate,n-avem timp sa contemplam proiectul,e un organism viu,in continua miscare,nu respecta modele de evolutie impuse fortat,suntem parte din marele organism,din oras...piatra e carne,blocurile ne sunt mame,afisele publicitare memorie si dorinta,un fel de rugaciuni,vii interactive colaj.Poluarea e un concept modernist,am depasit etapa,suntem adolescenti-tineri adulti,poluarea pubertara a ramas un suvenir uneori pretuit,talisman al transformarii,intoxicare necesara ritualului de trecere spre maturitate.
Acesta nu e un test,nu e un copil jucand-se de-a viata in uterul mamei,acesta e un monstru vulgar,viciat,purtand handicapul intelepciunii in uratenia sa,si totusi intotdeauna seducator,vesnic doritor sa consume,dependent de realitate,se hraneste cu tot ceea ce se manifesta si il face parte din sine ca sa poata exista in continuare,e un organism viu,se hraneste cu structuri socio-culturale,economie,industrie,are procese catabolice si anabolice razboi pace,se reproduce in spiritul fiecarei generatii,asta nu e un rebut evolutionist,acesta e un nou organism capabil sa functioneze independent,parazitar in copilarie,acum un adevarat vanator,poate e o forma intermediara,nerafinata a vreunei noi specii superioare,numai generatiile viitoare o pot arata.Cand fii isi vor devora tatal,in cinstea continuitatii rituale si fracturii ireversibile.
Pana la urma nu e fiecare gura de aer un holocaust miniatural ?

Geographia

2011-03-26T17:01:00.001+02:00

Cateodata ne avantam in partea negativa a eului,in incercarea timida de a-i incuraja acestuia fragmentarea si disolutia,cand acesta refuza si ramane ca o pasare ranita,agonizand.O pasare ranita inchisa intr-un clopot de sticla,pe care o privim lucid cu placerea voyeurului.
Aromele unui anotimp incert se revarsa lenes peste muchiile ascutite ale urbanului si le topeste,le da acestora reflexii adanci,atavice,legatura cu primele asezari supravietuieste,in ruina,in cromatica denaturata a luminii in cadere.
Soare prabusindu-se in orizontul subconstientului,dincolo de poarta de fildes,in desertul violet,hipnotic.Crepusculul destabilizeaza ordinea formelor in juxtapuneri inedite,deranjante,decor absurd din care se desprind si in care se aprind personaje care traiesc si adorm delirant; care se incurca dezinteresat devenind partiali,virtuali,himere prinsi intre lumi si genuri.

Fascinatia ambiguitatii sexuale deschide noi peisaje si provoaca recaderea celor familiare ridicand semne de intrebare si exclamand arogant lipsa,fluiditatea formei,materia circulara recunoscandu-se pe sine in propriul trup,o scara circulara,cochilie,Fibonacci ; halucinatii tubulare topind intr-insele proportiile de aur,intorcand spatele si in acelasi timp binecuvantand civilizatii intregi si a lor inocenta.Naivitatea e conditia din care rasar spirale noi in constiinta creatorare a unei specii inpovarate de riduri.
Constiinta esecului incununata de orice reprezentare fracturata,in care o forma e rupta din contextul haotic primar,si prezentata drept simetrica,armonioasa promovata drept reprezentare figurativa a perfectiunii cand ea nu este nimic altceva decat expresie haotica fracturata.

Ruinele soptesc reintregirea,neoplazii arhitecturale schitate naiv,cu mana tremuranda,direct in trupul realitatii,obligate sa gazduiasca aceleasi valori ca si un oras perfect functional,dar aici toate zac sufocate de spiritul potentialitatii,aerul e greu si dens incarcat de semnificatiile ce asteapta suspendate preludiul materializarii,dar care se lasa dorite,care joaca un joc al seductiei ca un amant abil ce amana mereu concretizarea pasiunilor sale.
Refuzam renovarea ori demolarea acestor spatii tocmai datorita abilitatii lor de a-si amana constant propria devenire,amanare irezistibila,erotica,ce favorizeaza starile crepusculare,nu ucide visul,dorul,melancolia,un spatiu in egala masura simetric si antagonic orasului care forteaza manifestarile concrete.

Eul disfunctional,viciat de orizontul propriului sfarsit devine astfel o ruina,un spatiu privilegiat suspendat in spatiul oniric,scufundat in potentialitate si fragmentar dar niciodata dispus sa sufere un act de reinoire ori anihilare. Isi poate imprumuta indefinit aspecte,bucati din sine,caramzi ,arce,peisaje din propria structura,care pot fi usor privite drept expresie paradisiaca,inflatie divina,expresie extatica venita dintr-un exterior desavarsit.; aceasta impresie ar fi numai o eroare seducatoare ce provine din interior la fel de mult ca si vulgarul gestualitatii laice.

Fiziologia reminescentei ramane pasagera osciland intre cele doua spatii :orasul respectiv ruina,care acutizandu-si expresiile se confunda intr-o Arcadia extratemporala in care obiectele curg avand elemente actuale continuate de aerul idealizat al ruinei.
Orasele noastre cu centre istorice...Trecutul nu a fost prezent niciodata,in timp ce prezentul evoca iluzia contrafacuta, proiectata retroactiv intr-o istorie alternativa,care isi imprumuta pasaje cartilor de istorie si documentelor ce o fac sa para reala.
Iubita aceea perfecta are trupul sfasiat intre ruinele evocarii si viata prezetului,ea nu poate fi niciodata rezervata in intregime numai uneia din aceste lumi,fiindca ar inceta sa mai existe.
Numai doua exemple naive, faptul istoric si episodul sentimental care sublimeaza intr-insele anatomia functionala a realitatii.Asta e tot,realitatea curge de la izvorul oniric spre fluviul concretului dupa care face delta in acel loc incert pseudo-real din care epuizandu-se se varsa in potentialitate fecunda...

chestii care se intampla 2

2011-03-24T22:31:00.001+02:00

In lipsa vreunei alternative valide,raman vesnic indragostit de propria-mi singuratate.
Singura lume in care exist cu adevarat e doar interiorul meu,strazile astea de piatra n-au nici o istorie si eu raman pentru ele un strain,un anonim neglijabil;singura masura a lucrurilor sunt eu insumi si fiecare altul primeste nume doar daca ii acord un spatiu vital in resursele mele imaginative,chiar si marginal.
Nu exista straini,intotdeauna avem un vocabular special conceput pentru noutate,nu suntem niciodata nepregatiti sa primim,numai atunci cand refuzam s-o facem,iar dacase intampla asta suntem fie scarbiti fie speriati ori pur si simplu plictisiti.
Lumina electrica se topea ca o privire somnoroasa inainte sa cada ziua,si peste strazi si pietre se asternea uitarea si indiferenta,oricate semnificati ar fi inglobat in structura lor,acestea erau suspendate si consumate de un sistem lexical egocentric unde fiecare cuvant incepea si se sfarsea cu "eu","noi" era rezervat schizofrenicilor si credinciosilor in timp ce restul pronumelor personale constituiau jigniri si blesteme.
Cand m-am strigat "tu" am devenit un altul,separat de mine,deci eclipsabil,indiferent,alienabil.

2011-03-23T22:44:00.001+02:00

abisul relatiilor

interumane.
Ani masurati in litere

Glossolalia

2011-03-23T12:30:00.000+02:00

"My life has only a meaning insofar as I lack one: oh, but let me be mad!"

Thus i chose to conceal myself,in order to constantly rediscover myself,in a reluctant selfishness,tempered loosely by my fear of loss.But is it not,pleasure treasured mostly for it's fleeting nature ?

And i must say my pleasure comes mainly from internal sources.Never having had a purely external source of bliss.I sometimes envy those who are satisfied finding palliatives in a myriad of idols,icons,models, which in turn,become valuable,even sacrosanct, having that much attention and care turn towards them.

Man validating his choices by building an Acropolis for his pleasures and Gods,only then can the fire of knowledge and joy spark and grow,being fed by some library of Alexandria,with all its vanity and infatuation.Only then we can bestow the luxury of the Sacred upon ourselves.

We built history with our own whims and jealousy ,so we could afterwards have our idols set in stone before our greedy eyes,enchain them in our language and nature,so we could have them guard our Values and beliefs.

We do not believe in it,we legislate god's power ,we are god's Senate.We choose our gods,we sometimes build them,we give them their power,and when their existence becomes incongruent with our Will and Nature,we kill them and set them as an omen,so they never truly are or pass away ,but validate and sanctify our Will.

?

2011-03-21T19:30:00.000+02:00

Care e mai exact relatia dintre sfarsit si timp ?
De ce ar interesa-o propriul sfarsit

Inchisa intre peretii propriilor fantasme

in mintea visatorului

nici macar moartea nu mai are coasa.

Si atunci de ce sfarsit ?

Sau poate venise

sa stea de vorba pana trece timpul

si apoi sa se duca la culcare.

Death is just boring

get a life !

2011-03-21T18:14:00.000+02:00

2011-03-21T15:48:00.000+02:00

patologia uitarii isi face cuib in carnea mea,am un creion cu care de-scriu toate lucrurile pe care ar trebui sa le am.Informatia ramane suparator de nestatornica,dezagregandu-se absurd de repede,volatila,desirandu-se la fel de subit precum s-a inchegat.Uit tot organizare spatiala,denumiri stiintifice,nume personale,descrieri,uit constant tot.

Violenta clipei sticla -n ciob striga

2011-03-17T23:41:00.002+02:00

pasul se lipeste de pas care urla impreuna infundandu-se intr-o groapa cu iz de lipsa,peste valurile de moloz cristalizate in centura de castitate a pamantului zac fructele noroadelor
revarsate dinspre campia verii in chip de particule browniene.Si uite asa zac cucii de-un lemn cu lemnul in care toaca toaca existentiala si nu tac degeaba caci ei sunt chiar reflexia
retrograda a pistoanelor noastre cele de toate zilele.
Odata Ana cea pictata in zigzaguri grometrice suprapuse rustic pe un fond antropomorf,isi cocea dorul la ochiul boului,de unde tasnea in noaptea de sf Gheorge foc si pucioasa ca o limba de drac
plesnind geniul wagnerian si peisajele capatau atunci in ochii Anei dimensiuni oculte caci crezandu-se in sanul lui avraam se culca cu Satiri Lovecraftieni pe iarba care duce
catre oras.
Nici orasele nu isi capatasera pe atunci orgoliul lor urban,erau niste sate,peste alte sate,care incetau sa mai fie simple sate caci atingeau inaltimi noi,peste oamenii in care trebuiau sa inoate
industria serviciului,ziua era o clipa prelunga in care cetele ingeresti erau bieti promoteri ai unei divinitati mercantile..si trambitau din chelia lui d'aquino...cu noi nu te ia dracu,asigurarea
obligatorie pe suflet e acum 50 % gratis in plus primesti gratuit o confesiune religioasa la alegere !
Si lingaii obtuzi isi potriveau mai bine strabismul divergent,si dupa legile opticii incropeau o gloata moale si muta,care crestea intre ore fixe,precum nefericitii care se aduna zilnic
langa teatru sa-si primeasca pocalul de foc cand isi aduc plicul preferat.Dar plicurile nu pica din cer,decat par avion si avioanele sunt pasari pe cale de disparitie,albatrosii au demisionat pe stanci mai
inalte decat oricand inainte.
Luna o sa si coboare gura catre pamant,si o sa vorbeasca cu femeile de pretutindeni iar buzele lor vor soptii atunci sange in poezii,iar primavara ghiocei zambile si crini
in gradina uitarii uita sa creasca mai devreme,si cand se intampla in final,pamantul a ramas insarcinat.
Dar n-au si pamanturile dreptul lor sa avorteze ? Pamantul a gresit si acum ii plateste lunii pensie alimentara de 2 ori pe luna si o data pe soare,un soare roz,ca eurile eu-rile prematur emancipate pe sticla
monocroma a vreunui profet postmodern,care a dat cu toiagul in Tora si -a rasarit porno ildis.
Si merg inainte melci verzui cu iarba in suflet purtand iarba patria lor mama,melci Wolkisti,iarba ubber alles,crapar-ar firul ierbei in patru cum a crapat crucea ca o roata ca o capra dintata deindata,capra lui hittler
eva brown fecioara browniana,si militari intreaba proletariatul antimaterial : Unde va sunt rozariile,cum va masurati timpul ?
Si noroadele raspund pe dos cum le si vine,avand in vedere ca nu-si gasesc spiritul oglindit decat inversat dar cu aceleasi reguli in mecca capitalista,si raspund :IRATIU NI !!! (in uitari iratiuni ?)
Urmuz ar fi vehiculat un refuz cand a fost rugat sa conduca un stiu,un studiu dezinteresant despre cum intors au literele litera impotriva stapanirii lexicale ideologice,dupa ce ca WE ARE acu nu mai suntem,
acu WE ARE litera isi vrea dreptatea in stanga si dreptul in biblioteca din Alexandria,pentru ca litera aia era pe invers antimateriala,antilitera care incorecta politic nu voia sa pastreze ..ce e ala status quo-zero kelvin ?

Ca si cum n-ar fi destula toata aceasta debandada in care mamele isi uita fii si fii isi uita orientarea sexuala,Ursii si-au lansat primul satelit,care satelizeaza intr-o orbita diurna direct
proportionala cu raza patratelor capetelor patrate cu lacate incuiate in cuie,ca iisus, de ce de doi de ii,unii un i vorbeste cu alt i despre cum lumea ar fi mai buna daca fii ar avea si ei mai multi i,si
tatal si ar fi iubit fiii daca ar fi avut cu ce s-o faca,dar acum iisus se va intoarce cu inca un i in cap cand va sa vie iarasi cu slava sa judece vii si mortii si ii.IIIsus..unde ? colo sus la viflaim cum unde ?
Colo sus in Viflaim cu traficantii de romparkin...Tatal meu e in ceruri,pentru ca meritam tam tam !!
IIsus isi facuse mai demult un vinil cu vin,cica pastra acuitatea auriculara a poftelor bahice nealterata in dimineata mp3urior,pai nu se aude dom'ne cum rasare o noua era,se plangeau audiofilii..
si IIsus le canta cu vocea JAZZ,nu mai futeti,vin,si vai de voi caci sunteti ca pedofili doar ca voi intretineti raporturi sexuale neprotejate cu Dolby surround sistem.

Ea era nehotarata daca va urma o cariera in munca ori o cariera in lene,dar orice cariera ar fi urmat totul era deja inscris in piatra,dupa cum se preciza cuminte in tablele legii,lege care isi baga coada in epoca bronzului,
de asta coloratii n-au avut niciodata probleme cu legea,pentru ca ei este perpetuu si omniscient cinstiti,la fel de cinstiti cum sunt trenurile care duc trena timpurilor cu intarziere,ca sa nu se prinda ca mirele e la una mica cu una mica
de preferat domnisoara de onoare,care are onoarea sa guste prima sampania,fiindca murfatlar mufa e educata,sa taca in taca taca gura cascata,cu atat mai mult cu cat mai putina scoala a urmat pe ultia din spatele soselei,e mai indreptatita
sa dea din gura,ca orice astru glosolalie the holy cow speaking tongues...sprachen zie deutch,mon cherie mais je ne crois que tu veux parce-que tu ne'est-ce pas une salope,dar salopetele s cautate,caci ploua si ploua cu picaturi ce poarta
angoasa potopului si nutresc xenofobie in directia pamantului,care cere.ce cere,cerere ? cerere cerului sa nu -l mai faca sa ceara ,dar pecetea e practic un sigiliu spoit in ceara,asa ca nu-i pacat sa nu-l ceara ?
In peisajul urban blocuri atriale isi cresc membrane sinoviale si incep sa umble precum profetii,precum poporul ales,si se muta la tara,exodul rescris,ce porcarie,asa ca sa poti sa traiesti in padurea umblatoare de blocuri trebuie sa stii sa
sari pe geam din fereastra in fereastra,ca o glastra pe pervaz,uitata de un preaviz de evacuare silita pe motiv de neplata Darwiniana,vezi tu
pestii sunt boschetarii de cand n-au putut sa si plateasca chiria baltilor in Permian,si s-a ales Carboniferul de ei pan la urma,ori s-i au luat traista si au pornit pe uscat pesti punk.
Si cum sa sar peste cel mai roz peste din balta asta care las' ca mai are peste,Spuma de ras Afrodita cu care te-ai ras pe bot a priori si n-o sa ti mai rasara de acum nici o sageata cupidoniana,netestat pe animale lipsite de liber arbitru.
Pasta de ras Afrodita care vine pe nepusa masa si ti face casa frumoasa,daca toti s-au ras pe bot la un moment dat,unii neconvinsi de efectul de durata se rad de mai multe ori in raspar si raman cu ingrown hair ,vesnic indragostiti cu sulitele mereu sub piele,
mai ca dau cu niste tractoristi comunisti calare pe Patria mama.
Si ca sa nu ma invart in cercuri incerc sa ajung mereu de unde ma pot intoarce fara sa lovesc vreun vehicul parcat regulamentar in peisajul acestui astru aspru( ar trebui ca astru sa se rada pe bot ca sa nu mai fie aspru) Si lumea ar fi atunci fina
ca o benzodiazepina molatica si lasciva care te imbie sa iti culci stopul respirator intre sanii ei moi ca moartea.
Dar nu poti sa le ai pe toate,si destept si pula mare...deci sa revenim in parcare care nu s-ia muscat niciodata propria coada,sunt oare parcarile reciclabile,ori repeta numai un ciclu infernal,spatiu sacru in care soferii isi amintesc ca timpul exista
si ii exista si pe ei la fel de tare ?
Ceasul e o parcare mai mare care parca n-are spatiu regulamentar,nici taxatoare,doar marcaje lipsite de culoare,de a lungul carora osul paseste ebrios in cinstea agentului de circulatie care nu s-a saturat de ros,si ticaie in asteptare,caci alcoooltestul
nu mai moare el vibreaza verde iarba anei intinsa cu satirii si brusc incepe asfaltul care striga stirb in zare,zaruri joaca calusarii cu satirii si tiganii si cu ana si cu anii,capitalul si comuna,soarele in cer cu luna,toate se invart ca ceasul care nu isi vede
nasul asteptand o zi in care trei de iii veni-v-or ca trei crai sa ii ofere sansa unei noi rinoplastii,caci curcanii n-au timp de glu si glu si glu...super glue lipindu-si timpul cu formula alchimica a legendarului beton roman,si la final violenta clipei care nu mai
are timp.

2011-03-17T20:00:00.000+02:00

si cine stie cine se plimba prin orasul uitat in ploaie,fara umbrela,numai ochi si buze.
cupluri distopice pateaza peisajul ici colo facand reclama togetherness inc..si urechea uitata printr-o balta asculta accidental un ciob de umbrela in privirea curioasa a unei asociate plictisite de picaturi,si in fiecare picatura in cadere stau spanzurate cu capul in jos ochi si buze.
-Ce zici ma iubesti un pic,pic pic pic
-cat de pic ?
-uite atat...
- Nu stiu ce sa zic..
-Dar atat ?
-un pic,sau un pic mai pic,mai pic pic,fara umbrela fara .. ?
- Uite ma,uite atat!
- .......
- Stii ce,pastreaza-ti umbrela,sa nu te ploua,ot sa ma iubesc si singura.
Umbrelele zboara mai departe peste o imitatie de tramvai care taie decorul in doua emisfere sensibil asimetrice.
Tot asa ma duc si eu acasa unde pic,multumit.

2011-03-17T19:12:00.000+02:00

Sunt un copil prost, lucrurile sunt asa de simple in esenta ,dar e asa de complicat sa le faci sa fie simple si atunci cand le scoti in lumea larga.Si cand toate tacerile se aduna la un loc atunci ti se pare ca ai muncit prea mult,ca esti un copil batran care a trecut prin locurile astea 100.000 de ani dar care nu reuseste sa le prinda spiritul,si te dor picioarele...dar daca te asezi ti se pare ca o sa mori acolo asa ca mergi mai departe si mai departe,fara sa pierzi vreun moment,obsedat sa nu pierzi nimic pe drum uiti sa mai aduni ceva,si exact.....fuck,astea-s cacaturi.
Munceste, respira ,nu sta jos,cand stai mori....

Sunt unele melodii asa de periculoase,e bine sa le eviti ,melodii care te arunca direct in tine si dilata timpul exagerat,si cand te trezesti vezi ca au trecut ore intregi aiurea degeaba,melodii care iti demonstreaza iar si iar ca mintea ta e cel mai adanc abis,mai adanc decat orice groapa abisala cu ecosisteme minimaliste.
Must avoid at all costs.Norocul meu e ca pt mine maj acestor melodii sunt relativ obscure pentru gloata informa
care nu-mi impartaseste fiziologia spirituala.e usor.

2011-03-17T18:53:00.002+02:00

un cacat,sunt obosit,obosit,m-am plicitisit de toata prostiile astea.

spleen fara splina

2011-03-17T01:40:00.003+02:00

Chiar am innebunit,cateodata mi-e asa de frica c-o sa raman undeva pe marginea vietii, unde nu mai exista oameni, nici lucruri ,nici culoare,aer,absolut nimic,doar singuratatea si obsesiile care nu vor sa taca si inlocuiesc orice sentiment ,orice senzatie ,orice amintire, inghit orice, orice ,pana nu mai ramane nimic,nici un sentiment nici o parere, nici o senzatie.Te trezesti iar dimineata e doar o noapte in care soarele straluceste,e seara care nu se mai sfarseste ,desi lumea s-a oprit soarele rasare si apune iar si iar si nu mai conteaza unde si ce se afla pentru ca oricum nu mai simti nimic in afara de obsesiile care rasar si apun in mintea ta si darama orice gand orice realitate externa se derealizeaza brusc,orice atmosfera oricat de placuta se estompeaza pana amuteste si ramai singur intr-un nicaieri in care singura lege e un gand ce nu vrea sa plece si care isi intinde ramurile peste tot si infloreste uitare si nu mai intelegi nimic din gesturile celorlalti si din ce vorbesc nu mai legi nici o noima,cuvintele isi poarta sensul aproape mecanic totul pastreaza o discipina si o ordine pur matematica,comunicarea e un algoritm ce isi repeta expresia lipsit de orice trasatura umana...
Si nu mai stiu ce sa vreau caci oricum nu simt nimic si simt ca nu am nevoie de nimic si totusi nu poti sa existi in halul asta asa ca am decis sa tac si sa ma prefac ca am nevoie,si se pare ca functioneaza,secretul e sa nu te gandesti foarte mult si sa te lasi purtat de logica dorintei celorlalti,asa poti foarte usor sintetiza iluzia unei optiuni bazate pe preferinte motivate de dorinta,dorinta care teoretic e jumatate rodul pragmatismului si jumatate iluzie si capriciu,exact aceea a doua jumatate iti da satisfactii,exact acea a doua jumatate nu mai pot sa o sintetizez,magia traitului e rodul unui proces tehnologic,si nu mai are origini fabuloase si spontane care exact de aia pareau mai pretioase...
Si de fiecare data mintea ma saboteaza,pentru ca de fiecare data am impresia ca nimic din cele descrise mai sus nu e adevarat si tot ce mi trebuie e o sursa de venit constanta si putin dinamism si totul o sa se rezolve.
Mi-e frica sa respir,cateodata am impresia ca cineva se misca langa mine si cand ma uit nu e nimic acolo,cu atat mai interesat pot sa iau toate astea si sa ma joc cu ele,in scris,numai asa imi mai disciplinez mintea daca o iau razna,si totusi.
Mi-e necaz ca se intampla asa,macar de as fi fost vreun drogat,atunci macar aveam o certitudine,as fi fost consolat de faptul ca am fost arhitectul propriului clopot de sticla,dar asa...ma simt tradat de principiile fizice care stau la baza vietii,de parca ,realitatea in loc sa se structureze intr-un model logic,cu cat trece vremea cu atat totul devine mai absurd,ca un vis permanent in care nu mai are nici o importanta daca razi ori plangi tragedia e echivalenta cu comedia,si dramele tuturor sunt contrafacute si simple mofturi,si totul sta sa se desire.
Mi-e frica sa raman sigur cu mintea mea,mi-e frica c-o sa raman singur si prost fara sa mi fi dat vreodata seama ce inseamna cu adevarat sa traiesti,si scriu acum asta si maine toate mi se par atat de simple si tot ce scriu acum asa de absurd si fals,si totusi ,de ce,n-as avea dreptate ?
Pana la urma nu am castigat nimic,sunt indreptatit sa am fricile astea,n-am nici bani nici boli,nu sunt nici drogat,nici betiv,nici curvar,criminal,nici porcar,taran,nu sunt artist poet ori amant,nu sunt aproape nimic,si cateodata ma simt asa de liber si mandru si sigur si stapan pe mine din cauza asta dar totodata atat de sarac si de gol incat mi-e rusine sa pretind ca am dreptul sa fiu la fel de om ca ceilalti care simt ,isi doresc,bea, fumeaza ,ia droguri, mor ,viseaza ,mananca ,ucid ,iubesc ,scriu ,traiesc...
Si cel mai crud e ca nu stiu ce e adevarat si ce nu e,e asa de infricosator,n-am nici un drept sa citesc, sa mai ascult muzica ,sa mai vad nici un film ,pictura, nici un parc, nici o haina, nici ..astea -s lucruri facute pentru oamenii vii,care viseaza ,simt ,stiu ,isi doresc ,doar ei pot sa invete si sa traiasca pentru ca ei inteleg lucrurile pe care le vad,lucruri facute dupa legea sufletului celor care simt....
Daca tot se desira ,sa se desire macar mai repede sa vedem unde ajunge,mi-e frica sa ma recunosc in oglinda,antropomorf banal indistinct vulgar sunt numai o diversiune.N-am invatat nimic,am vazut o succesiune de imagini,amintiri fracturandu-se una in cealalta,nimic autentic,doar pentru ca eu insumi sunt un simulacru,un pinnochio din carne si oase care nu stie cum sa masoare timpul in respiratii si in batai de inima.

ma gandesc cu groaza la iminenta unei potentiale curatenii generale

2011-03-16T21:31:00.000+02:00

Era ca si cum pasii ii ascundeau lumea si o impatureau ca pe un covor vechi uzat plin de scame si par de pisica.
in partile unde soarele isi uita umbra,neamuri intregi de molii isi lasasera testamentele sa lancezeasca,literele cadeau pe fundul tesaturii unde se topeau intr-un humus fecund din care rasareau apoi graunte de praf si paduri electrice.
Lumea era albastra,la fel ca mocheta din camera sa,si la fel ca mocheta din camera sa,lumea avea nevoie de un aspirator imens care urma sa curete intinderile albastre de asperitati si orgoliile insuflate in epoca prafului.
Covorul trecuse prin revolutii razboaie si decandenta dar acestea nu-i rapisera mai deloc prospetimea culorilor,tot ce avea nevoie era sa mai fie maturat pe ici pe colo,atunci cand neglijenta lui scapa ceasca cu zahar,care se imprastia iute ca un nor si ploua apoi un nor alb peste albastru.
Covorul trecuse in repetate randuri prin tot felul de case,mai mari ori mai mici,de la periferie ori ultracentrale.In aceste locuri zacuse ori tacuse sub greutatea pasilor multor proprietari,unii scunzi altii inalti,cu mustata,ori chelie,cu masele lipsa,ori fii in armata ori puscarie cu fiice maritate in Franta Spania ori peste drum,unii trecusera o vreme apoi vremea trecuse peste ei lasand covorul in liniste si uitare,in vreo
debara intunecoasa condusa de libarci pleosnite ori centipode.
Covorul ramase albastru mereu,chiar in ciuda unor musafiri care vazandu-se singuri
in elanul momentului isi dorisera sa vopseasca cu alte culori mai vii,acesti musafiri au fost poftiti afara si covorul curatat mereu.
Poate ca nu toti propretari au avut posibilitatea sa se ingrijeasca de covor asa cum si-ar fi dorit,nu mai e ca pe vremuri,acum lumea e ocupata si isi lasa covoarele sa zaca cuminti in asteptarea vreunei curatenii generale,care vine de pasti ori de craciun sau,cand acestia se vor intoarce din Italia,Franta,Spania,Marea Britanie...
Din aceasta pricina unii renunta cu totul la covoare,care sunt stranse si vandute,donate,ori aruncate la gunoi,de unde sunt apoi salvate de unii ori de altii oameni,caini ori pisici.

chestii care se intampla

2011-03-16T19:16:00.000+02:00

despre cum atunci cand murim nu se intampla nimic,cand murim ne intoarcem inapoi in noi.
As putea scrie despre multe,despre cum atunci cand am vorbit prima oara,Raiul a fugit din noi,despre cum
Dumnezeu l-a obligat pe om sa dea nume tristetilor sale,astfel incat bucuria sa ramana inghesuita intre taceri,
despre cum dragostea e obsesia primara,samburele tuturor merelor,pentru ca releva vesnica incongruenta a trupurilor si eterna criza a comunicarii.Despre cum bibliotecile sunt un fel de bordeluri,in care asteapta carti obosite si uzate dar care sunt citite iar si iar,si care trebuie returnate ele apartinand nimanui dar fiind folosite de oricine.
Despre sfarsitul lumii unde dragostea o sa fie doar un cuvant vechi tiparit in carti si mai vechi facute din hartie antica din vremea primelor tiparnite,si despre cum cartile acelea exista cu adevarat si despre cum asteapta ele cuminti vremea aceea.
Despre cum lumea se roteste pana cand ajunge un singur punct in spatele caruia se aliniaza intr-o procesiune nesfarsita toate starile imaginate vreodata,si se incaleca si se lovesc si se imnmultesc si se incurca intr-o aglomerare neagra.
Despre cum atunci cand te bagi cu capul sub apa totul devine mai fraged,despre aer ,despre linii si colturi,despre painea care se micsoreaza evident in fiecare saptamana,despre nimic,despre orice,despre tigari,despre strazi,despre straini,despre tipi creti pe role,despre iarba,despre gardurile de fier pe care le pun cei de la politia rutiera cateodata.
Nu o sa scriu despre nici unul din aceste lucruri

Si totusi se misca

2011-03-15T16:10:00.000+02:00

Scriu neincetat ca o groapa de gunoi nesatula,in care mormanele de deseuri se aduna si sunt inghitite si regurgitate permanent intr-un joc obsesiv si absurd,in care singura motivatie e miscarea,si numai ea mai tine lumea bine legata sa nu se desire treptat cu fiecare punga,litera,cutie de carton,sticla de plastic,fraza,mancare stricata si geamuri sparte,caroserii indiferente...
Miscarea bate peisajul acesta fragmentar ca o adiere suparatoare aducatoare de nevralgii si de timp,miscarea ca o cazna demonica ce hraneste iluzia prezentei,altfel orasele s-ar consuma mocnit in linisti indiferente si ar ramane simple caroserii.
Scarbesc aceasta miscare caci mi-e somn si nu ma lasa sa dorm si sa visez anexe comfortabile fiecarei litere,sticle goale,ciob,fraze,fiecarui curcubeu vomat de soare intr-o pata de ulei postindustriala.
Si asteptam ca berzele sa vina si sa plece iarasi si sa plece din nou si sa vina pentru a pleca mai motivate ca niciodata ca apoi infrante de dor sa se intoarca iar si plictisite sa plece cu ciocurile in vant,in miscare.
Sa scriem apoi articole comemorative in gazetele cele mai vulgare in cinstea cuiburilor parasite,care tac spanzurate de cabluri Tv
Si dimineata cand ne bem cafeaua sa lasam pete cafenii peste litere si peste fraze si sa plecam la servici gandindu-ne la cuiburi si cum semanau ele cu petele de cafea din ziar.
Apoi sa ne strangem in pauze si sa construim berze din ziare ca sa aflam de ce nu au berzele colturi si de ce zboara din colo incoace fara sa ceara salarii de la guvern si pensii si ajutor de somaj si concedii de maternitate si prime de concediu si burse scolare si ajutor de....
Berzele zboara de colo incoace pentru ca daca ar face altcumva s-ar transforma in elefanti ori in salariati,pensionari sau someri,si ar incepe sa ploua..
Si cand puiul berzei isi intreaba cuibul de ce zboara,cuibul ii raspunde.
Obositi seara,sa ne intoarcem fiecare in noi si sa cumparam ziarul pentru ziua urmatoare in avans,in care noi articole despre cuiburi goale de berze calatoare sa stea sub ceasca noastra de cafea !

1cumsisemn?

2011-03-13T23:30:00.001+02:00

        Cum ai fi putut sa ma iubesti tu,cand ne invartim ca niste muste intr-o lume sufocata de simboluri si semnificatii.E atat de usor sa cazi prada marilor narative de factura vestica care par sa impanzeasca si sa consume orice cultura cu care intra in contact impunandu-si propria abordare a valorilor cultural-specifice,astfel s-au nascut toate viziunile acelea grotesci,toate acele parcuri de distractii cu domnitori de carton si anacronisme atemporale.
       E usor sa ma confunzi cu un hipster,avem in comun abordarea iconoclasta,pe care ei si o asuma in cinstea altor valori exprimate prin termeni de genul : "cool" "hip",dar pe care eu mi-o asum pentru ca am mania deconstructiei,ca orice alt produs cultural specific postmodern.
Deconstructia e procedeul acela prin care iei ceva si l dezansablezi ca sa vezi daca partile din care e acesta alcatuit si intregul pe care ele il compun isi mai justifica functionarea in circumstantele actuale, sau pentru a verifica actualitatea sistemului de gandire care a dus la nasterea acelui obiect,daca raspunsul e negativ atunci obiectul poate fi " aruncat" sau recompus pentru a servi un nou scop,ori,si acest lucru e specific postmodern si intalnit la tot pasul,obiectul isi pastreaza forma si functionalitatea,dar utilitatea sa e regandita din alte sisteme de gandire..
    Asa apar tot felul de readymadeuri ori constructii eretice in care obiectul pus in circumstante neortodoxe ajunge sa sugereze noi realitati,desii functia sa ramane nealterata..
Nu am pretentia de a fi "politicaly corect" dar conceptele ilustrate de mine probabil cu stangacie,au logica...
poate sunt numai un biet diletant,dar asta e si motivul pentru care scriu bloguri obscure si nu reviste de lifestyle.
Si cum ai fi putut sa ma iubesti in aceste circumstante,in care fiecare avem datoria de a fi un obiect de arta conceptuala,intr-un bazar de obiecte.
     E usor sa ma confunzi cu un simplu produs social lipsit de influente culturale,pentru ca nu simt nevoia sa manifest nici o afiliere culturala,in nici un fel evident in cadrul social,in spatiul public.
Am cautat multa vreme o "reteta" care sa mi explice propriile preferinte,rezultatele au fost intotdeauna de o ambiguitate dezarmanta,imi dau seama ca sunt atras in general de tot ceea ce sugereaza a priori nihilismul ,drept limita si orizont ontologic.
    Eu traiesc intr-o padure antedeluviana in care lucrurile n-au fost inca numite si de asta ele nu pot fi invocate ori utilizate..murdar de pamant si radacini,mut,cunosc numai realitatea absoluta si inalienabila a impulsurilor brute,care trec botezul deconstructiei si nu pot fi afectate de nihilism,dragostea spre exemplu .e in aceste conditii impulsul acela care te face sa-ti doresti apropierea constanta de unii semeni,a caror valoare e astfel alterata si devine un criteriu de segregare in fata celorlalte elemente care iti afecteaza propria existenta....elementele traditional asociate cu dragostea gen dating,sex,...sunt secundare acesteia si nu ocupa un rol primordial...
Cum ai fi putut sa ma iubesti cand nu ma cunosti,cand ocup un corp care se pare ca are tendinta sa isi altereze progresiv functiile pana in punctul in care anumite acte devin pur si simplu imposibile ori inutile.
cand par sa fi fost ocolit de orice influenta specific umana,dar in acelasi timp par un om "de nisa ".....
E atat de usor sa ai impresia ca ma intelegi si sa ma comport in conformitate cu modelul pe care mintea ta si l-a instituit in ceea ce ma priveste,dar in acelasi timp sa nu fiu deloc ceea ce tu crezi ca sunt,si motivatiile mele sa fie,in realitate,complet diferite de cele speculate initial de catre tine desii nu par sa abordez nici o atitudine care ar putea sugera acest lucru.
Cum ai fi putut sa ma iubesti,cand functionam la nivele cu totul diferite,desii impartim aceeasi lume,aceleasi miscari,aceeasi specie,aceeasi cultura,acelasi cadru istoric...


                                                                                                  Cum ai fi putut....... ?

de aia ma iubesc eu pe mine

2011-03-13T02:37:00.000+02:00

esti un idiot,dragule,normal ca ce ai scris tu are o anumita doza de adevar,dar de ce ar citi cineva alea...
-------------
dar nu sunt facute sa fie citite,pot fi citite deoarece forma in care informatia e transpusa permite acest mod de receptare,dar eu nu comunic nimic aici,doar fac ordine in haos,imi desenez harti pentru propria.mi persoana.
------------
iti pui singur piedici,adu.ti aminte de lama lui occam
------------
dar fara asta as fi putin mai sarac,lumea ar fi un pic mai goala daca nu s-ar fi construit orase peste iarba verde,sau daca orasele n.ar avea gunoaie sau daca zidurile n-ar fi acoperite de grafitti....
------------
genul asta de discutii e redundant si inutil,deoarece amandoi avem dreptate si nici unul nu intelege pe deplin adevarul celuilalt,asa ca in mintea lui propriul adevar va avea intotdeauna un numar mai mare de premise care sa.i verifice gradul de veridicitate,logica ne sapa pe dinauntru pe amandoi dragule,hai sa lasam linistea sa vorbeasca.
------------
Amin !

incertitudine,abiguitate,confuzie,refractie,dilutie,sublimare,evanescenta,iluzoriu,dramaturgie,oniric

2011-03-13T02:05:00.001+02:00

Nu stiu niciodata cum o sa fie,fiindca nici nu mi mai aduc aminte de cand sau cum,dar acum e evident ca incet incet dar sigur ,mi-am pierdut mintile,nu stiu cum e,dar cred ca fiecare om stie cu siguranta unde se afla,nu e vorba numai de coordonatele spatio-temporale,e vorba de tot.Eu sunt tot timpul in alta parte,niciodata aici,si niciodata aici nu mi se pare real,totul e episodic,daca acum o actiune e necesara conform unei cauzalitati bine fundamentate in normele logicii,dupa ce schimb imprejurarile tot ce a avut loc anterior prezentei mele capata un caracter ireal aproape imaginar.Persoanele din viata mea sunt in functie de distanta la care se afla si abilitatea de a interactiona cu mine, personaje apoi devin idei dupa care fuzioneaza intr-un singur concept colectiv supus si el capriciilor functiilor gandirii mele si sunt in toate felurile numai aici nu sunt.Majoritatea devin doar ca un fel de aroma identificabili nu dupa trasaturi fizice,ci numai dupa senzatiile pe care contactul cu acestia mi l-a lasat..
Imi dau seama ca daca ii clasific dupa acest criteriu nu am nici un personaj care sa-mi fi provocat doar placere..bucurie..e o amestecatura de stari,si din cauza asta ii iau ii rup ii disociez ii fragmentez in
multiple instante mult mai simple ale unu singur personaj legat structural de un anumit episod ,asadar x devine mai mult decat x,am x in situatia 1 ,x in situatia 2 samd,in care x are proprietatea ca X1 e diferit de x2 iar x1,x2 apartin x.
Imi deplang soarta incerta,dar nu sunt nicidecum inspaimantat de viitor intrucat ma pot concentra asupra prezentului,chiar daca acel prezent e intotdeauna altul.
Fiecare zi o incep singur si nu imi pot izola niciodata un scop anume pe care sa-l urmaresc,pentru ca nu am nici un fel de motivatie sa fac absolut nimic,eu nu exist pentru ca nu am continuitate,in fiecare clipa sunt un altul
aceasta stare de lucruri face foarte dificila statornicia emotionala,astfel daca acum ceva imi face placere,nu am nici o certitudine ca acel ceva nu va ajunge sa ma deranjeze in orice moment.Uneori am impresia ca nici macar propriul corp nu imi apartine si defapt toata existenta mea si intreaga senzatie de prezenta e numai o idee imaginata de altcineva,de parca as fi numai o impresie a altcuiva,o aroma fada si trecatoare.
in aceste conditii propriul meu simt al identitatii capata un caracter agonizant,obositor...
Daca eu imi pun propria existenta la indoiala,cum as putea suporta gandul ca altii ma considera prezent ?
Cel mai infricosator e atunci cand ma indragostesc,asta presupunand ca pot sa ma indragostesc,deoarece atunci imi pierd in anumita masura controlul asupra sist. vegetativ si corpul o ia razna...simptomele clasice : TA crescuta,extremitati reci si umede,paloare accentuata, buze uscate, vertij,volubilitate,frivolitate,spirit ludic etc.....nu mi place sa mi placa de cineva prea mult pentru ca daca o fac o sa simt nevoia prezentei acelei persoane,iar daca prezenta mea e incerta cum pot asigura prezenta persoanei respective ?
Acum nu stiu nici daca ce scriu aici e adevarat ori nu,ori real.....vezi cum e..asa e tot timpul, o nebunie permanenta..
Sa mi dai numarul tau ca sa fii si tu o idee in mintea mea,pana la proba contrarie.

2011-03-13T00:35:00.000+02:00

de ce sa te obosesti sa te relevi unora,oricat de indreptatiti ar fi,in adevarata ta forma,cand oricum ,aproape permanent esti singur ?
cei ce simt nevoia sa se confeseze au un defect de natura aproape religioasa,ca si cum cel caruia te confesezi devine o cabina catolica de spovedenie,dar aceasta institutie nu isi gaseste niciodata un corespondent capabil sa contina in sine toate veleitatile acestei arte.Si asa ajungi sa te simti lezat la nivel socio-emotional cand sezisezi o eroare de procedura in fragilul mecanism al ritualului,eroare in urma careia informatia primita se transforma in pedeapsa perpetua.
nevoia de a te confesa devine defect pentru ca e grosolan si sadic sa obligi un altul sa jongleze cu gandurile tale.

2011-03-12T19:27:00.000+02:00

mi-e frica sa ma atasez de alte persoane in afara mea,nici de mine nu sunt foarte apropiat,cel mai aproape de mine sunt atnci cand ma privesc in oglinda,si se face liniste,si toate lucrurile ocupa un plan secund,tot ce ramane sunt eu si cu mine reflectat in oglinda,si atunci sunt oarecum stanjenit: nu stiu cum sa ma comport cu cel din oglinda,asa ca nu ii recomand sa mi dea prea multa atentie.
Muzica e un pretext sa nu mai fiu atent.

2011-03-11T02:09:00.002+02:00

"When spring came, even the false spring, there were no problems except where to be happiest. The only thing that could spoil a day was people and if you could keep from making engagements, each day had no limits. People were always the limiters of happiness except for the very few that were as good as spring itself."

Hemingway

schizein

2011-03-11T00:21:00.000+02:00

am propria mea abordare a lumii,in care orice lucru e in egala masura respingator si fermecator..in care amintirile oricat de pretioase sunt tot un fel de dejectii...in care lumina si intunericul sunt o prelungire necesara una celeilalte....scarba si pofta,repulsia si adoratia se completeaza reciproc si nasc privelisti de o complexitate estetica coplesitoare si maladiva....
copilul coloreaza absorbit de desen si in obsesia sa pentru detaliu creionul depaseste conturul,forma devine mazgaleala si culoarea curge peste margini..

narcisism 5ci

2011-03-10T23:48:00.002+02:00

"My robe is the colour of despair" am nenumarati sclavi,eunuci tineri cu carnea frageda si dulce imbracati in
panzeturi vaporoase si proaspete cu parul si buzele vopsite in albastrul orelor mute,cu unghiile fine si stralucitoare topite in sideful celor mai reci lumini.Ei imi poarta trupul ostenit de vuietul si urgia furtunilor respiratiei,innecat in cesarsafuri fine, petale albe si aripi de fluturi cruzi,perne fragede,un cocon luxos al indulgentei,acolo ma pierd in excese orfice si deliruri,inchizandu-mi pleoapele lenese cu gandul la poarta de fildes.
Buzele imi scapa atunci un neasteptat oftat ,caci exilat in celula propriilor capricii,ma simt mai liber si mai incatusat ca niciodata, mangaiat de picioarele paroase ale aceluiasi paianjen albinos care a leganat in panzele sale toate spiritele nesabuite care si-au purtat vreodata nazuintele timide in lutul aspru al acestui astru stins...

Atat de departe de semenii mei cu sange cald si totusi absurd de aproape,despartiti doar de o privire,un singur sunet...

Dar pasii mei sunt timizi si tremuratori si dureros imi cade sa calc obrazul acestui pamant ce mi-a oferit atat de multe,asa ca nu o fac...verticalitatea e vulgara,acest lucru e evident in contrastul cu orizontalul,pozitia orizontala e rezervata cadrelor funerare,celor erotice,cadrelor intime,visarii,pe cand verticalitatea e pozitia
eternei unelte,pozitia erecta a oficialitatii glaciale menite sa castreze orice urma de spirit liber..
Asadar,stau intins in vreme ce dragii mei servitori ma poarta ispasindu-si caznele propriului spirit supus,eleganta propriului masochism stand in picioare,ridicati,verticali inchinandu-se orizontalului.

Imi scot mana alba printre perdelele si mangai parul aspru al unuia dintre trantori,fiintele acestea desavarsite prin lipsa voit asumata,arogant asumata..parul e atat de fin incat degetele mele lungi scapa fiori discreti de placere,ce imi strabat carnea ca un val mult prea dulce de miere ,taindu-mi nervii cu o lentoare agonizanta din varful degetelor de-a lungul oaselor antebratului urcand usor pana in ceafa si de acolo in hipocamp...inghit in sec ,atent sa nu scot vreun sunet care sa ma trezeasca din propriile reverii si mi se face pofta de fructe moi si zemoase,piersici...pofta de bijuterii alimentare cu care sa mi invajmantez bolta palatina,miere si lapte sa si curga desfatarea si sa ma adoarma.
Umbrele si undele de lumina isi joaca clarobscurul pe rotunjimile coapselor acoperite de falduri,culorile cutelor capatand nuante acute.Smantana acestor asternuturi nu si va mai capata niciodtata
calmul,poate doar in absenta trupului meu care sa le joace intr-un nesfarsit amalgam de forme,ciocnindu-se si razvratindu.se impotriva miscarii ce le da viata.
Drumul acesta va fi nesfarsit,el nu poarta in sine necesitatea unei destinatii si nici nostalgia vreunui inceput.
Aceasta calatorie e expresia propriei lipse de sens,lipsa care in absenta unui caracter acut,aleg sa o pictez in cele mai nepotrivite culori si forme,transformand-o intr-un manifest estetic,o revolta impotriva fiintarii insasi,act care provocat involuntar s-a rasrant asupra mea ,precum un cadou ori o jignire.
Imi place sa ascult sunetul pasilor dragilor mei purtatori,sa ascult lemnul troznind sub greutatea trupului meu,stiind ca lumea insasi se indoaie incercand sa mi suporte greutatea in timp ce eu plutesc usor ca un fum,dezinteresat si plictisit,obosit doar de rutina propriilor placeri.
Ce ma nelinisteste cel mai mult si in acelasi timp imi umple mintea de o fericire nevinovata,e gandul ca,intr-o zi oarecare,plictisiti de absurditatea si inutilitatea acestei calatorii ,sclavii mei,legati vesnic asemenea unor suflete blestemate sa cutreiere lumea precum Cain ,o sa ma paraseasca,isi vor razbuna logica lezata.
Ma voi vedea tavalit atunci prin pamantul de atingerea caruia m-am ferit voi fi batut cu pietre si abandonat intr-o mare neagra de durere si neputinta,si atunci orizontal ca si acum,voi zambii si zambetul meu adanc imi va ascunde privirea satisfacuta si ale sale scantei metalice.Caci voi fi triumfat pe deplin in fata vietii,cand aruncat in bratele lumii voi fi la fel de vesel si nepasator ca si atunci cand ii intorsesem spatele si ma inchisesem in propria persoana.
We will never be,never be,we will never,never,be,never be,we will never be here again...vocile ca un val de umbre profetind rasaritul obliterant al luciditatii...

aproape infarct,aproape...

2011-03-09T17:32:00.000+02:00

Ce lumina cruda si moale imparte soarele asta primavaratic in luna lui Martie,e a patra oara cand m-am pierdut intr-un cosciug lichid,pe o buza de crin nemort,un pendul de fum lovind cu batai cardiace frimituri de viata intre Phobos si Deimos.
Prima oara apa s-a ofilit transfigurata de soaptele unui sarpe teluric,topindu-si febra in valuri negre,lovindu-se de mine ca de un tarm vulcanic,ca de o Islanda antedeluviana inca scaldata de lichid amniotic.Si mintea s-a intunecat,si trupul si-a ingropat vitalitatea in minerale nepamantene,aliaje greu de suportat...simturile s-au inchis in ele insele,ca intr-o geoda bantuita de taceri violente si fiecare sunet o coasa,secerand senzatii sufocante...
ochii ingustati intr-un tunel de intuneric vibrant miezul topindu-se in pereti in timp ce inima alerga dureros in piept eclipsata de otravurile alchimice ale unei complexitati ostila oricarei forme organice.
Aerul era viu,usor si dulce ca un voal,o cataracta lunara,cu fiecare respiratie ma trageam inapoi in mine redevenind terestru.Aerul era antagonic valurilor,aerul te instaleaza constant in propriul trup,ferindu-te de mecanica anorganica a realitatii,masinarie letala si indiferenta,secerand respiratii in cinstea excesului si risipei necesare genzei constante.
A doua oara imblanzisem sarpele iar apropierea sa era doar o certitudine suparatoare,caci sarpele isi scutura solzii adancurilor poftind calcaiul unei vietati solare ce se adapa din valuri.Nu e nevoie de frica,reptilele sunt inca pe jumatate de un trup cu inceputurile lumii,serpii sunt vietati timide,unduindu-si visele intre multe lumi,mult prea multe,atentia lor e o oglinda cu multe guri,nu au ochii doar pentru o singura zi.
Asa ca am parasit malurile acelei ape inainte ca valurile ei sa ma surprinda in vartejuri si umbre..
A treia oara inima mi-a luat-o inainte,timida in fata stransorii nepamantene,si a trebuit sa alerg iute intre liniste si cearsafuri inainte ca pielea sa mi se fi uscat pe deplin....
Locul trebuie sa fie cu adevarat blestemat intrucat pe neastepètate fara nici un sarpe,am fost aruncat intr-o groapa,aerul aglomerindu-se brusc in cheaguri si neguri,paralizandu.mi trupul intre doua valuri,unul de smoala si celalalt de plumb,sunetele pierzandu-si vibratiile intr-un singur vuiet distant in timp ce lumina era manifestarea unui ecou solar,un polaroid supraexpus,topindu.se in ferestre,in praful ce plutea in aer si in marginea umbrelor...
Trupul alegea sa devina o marioneta din huma groasa cusuta cu fire usturatoare capul se detasase de mult si aluneca tot mai mult in carnea uitarii,apoi s.a intamplat dezastrul un adevarat seism vegetativ amenintand sa ma franga in doua valuri,doi vectori cu sensuri opuse,agonia unui animal in palsele paianjenului tavalindu-se in propria carne incercand sa scape din sine ca sa se salveze,ca sa opreasca vartejurile ,vertijul si greata,seismele vasculare recurente erodand peisajul si intunecand cerul...constant,linistit,violent,groaznic.
Aerul a fost si de aceasta data cheia,insa apele s.au linistit abia dupa ce au inecat clipe lungi de negura si sufocare..platoul acesta proaspat format inca mai vibreaza...respir..respir..imi respir arhitectura de linii si unghiuri a sufletului.

[1]

2011-03-09T01:44:00.000+02:00

As putea incepe sa scriu adevarate epistole in cinstea inutilitatii,efluvii vulgare de cuvinte lipsite de orice simt al masurii estetice,niste cai troieni al caror principal scop ar fi sa destabilizeze orice ordine prestabilita,caci haosul are,chiar si in cele mai eronate abordari ale sale,o aura linistitoare.
Acuzam,in repetate ori,in diverse forme,existenta unui soi de patologie care imi afecteaza memoria,acestei iritante conditii ii datorez,in primul rand,natura mea rezervata cat si obiceiul de a-mi respecta rutina obsesiilor si dependentelor.
Intr-o maniera vulgara si romantioasa voi evoca evenimente incerte in cadre obscure ale caror circumstante evanescente tatoneaza granita irealului si absurdului intr-un mod suparator si obsesiv....pentru ca trebuie sa imi respir sufletul prin oglinzi sparte si cioburi lipsa..
Si bestia spunea.." cu tine era mereu primavara,si visele erau cristalizate si ordonate intr.o lume inteligibila si practica.N-as putea spune ca ma deranjaza prea tare absenta acelei lumi.Iarna a fost intotdeauna starea mea de spirit,in ritmul acelei amorteli hipnotizante ce iti cuprinde membrele cand lupii inghetului isi numara ciosvartele insangerate la umbra cerului vanat,imi numar si eu artificiile si decoratiile fiecarei guri de aer...aerul inghetat are nuante de suflet,cand sufletul e o eroare anacronica,spectrul hidraulic al progresului tehnologic oglindit in termeni spirituali pe buza unei curve postmoderne...
Daca memoria mea ar fi avut tonusul unui sportiv,atunci poate ca as fi resimtit mai acut efectele unei inertii emotionale,o melancolie medicamentoasa o greata in cheie minora cu suvite sfasietoare de vioara,dar nu,sunt inchis intr-un sistem mecanic noninertial in care nu conteaza daca sunt observator sau participant,ori ambele,ori daca sunt mai multi observatori...
Nici nu imi aduc aminte,gradul de realitate al prezentei tale,dar prin contrast cu manifestarile ulterioare pot spune cu siguranta ca intensitatea reactiilor atinsese un maxim,maxim care rezona in multe aspecte ale existentei mele.
una din definitiile handicapului spune ca orice dizabilitate care prn natura sa,afecteaza desfasurarea normala a vietii pacientului ,devine un handicap.
Aceasta definitie ar trebui schimbata,conform acestei definitii suntem toti niste handicapati,sau poate exagerez...
Aspectele neplacute ale elementelor cu care interactionam rafineaza iremediabil caracterul celor angajati in aceasta interactiune,viciul sfasie si slefuieste carnea si sufletul,si orice poate fi un viciu atata timp cat provoaca placere si dependenta...ti-am pastrat o obsesie ocazionala,un fel de sculptura onirica care si trage seva direct din miezul sec al unui Narcisism de o brutalitate spiritual studiata...
Singurul motiv pentru care mi-am permis sa ma aventurez dincolo de mine e pentru ca intr-o oarecare masura tu nu ai existat in afara formelor imaginate de mine,te-am tras din interiorul meu apoi te-am proiectat in afara zidurilor de plumb ale propriului afect dupa care te-am reabsorbit inauntru....
Ai fost un satelit-pseudopoda prin care cautam sa mi domesticesc potecile neumblate care se tarasc lasciv si amenintator ca niste serpi acefali.
Mi-e frica sa raman singur in acelasi buncar cu toate instantele personalitatii mele,e ca o colectie de otravuri care isi arcuiesc sprancenele in jurul tau si asteapta sa le ceri sfatul,si cand o faci te servesc cu un zambet sardonic si iti ofera propriul cap adormit, intr-o tava de argint.
Era primavara mereu... "

WWC

2011-03-03T02:23:00.000+02:00

Mie nu mi-e frica,ma ! de cand am deschis ochii am stiut ca daca n-ai creierul tunat pe aceleasi frecvente
cu Progresul FM lumea asta e un mare kk,o adunatura de cioburi.Daca as lua sample-urile de viata si le-as masteriza intr-un singur track,pai ar iesii o piesa Black Ambient cu un strop de industrial si punk visuals.
Trebuie sa.mi reamintesc constant ca am un creier si trup si amd,n-are nimic efect asupra mea daca nu mi impun efectul.
Cacat,nu am cunoscut niciodata pe nimeni de care mi-ar putea fi frica,eu sunt cel mai varza out there dragilor,si ma iubesc mai rau ca o curva...

the day my glands stopped functioning

a fost ziua in care n-am mai crezut,necredinta,neincrederea,the other e o stare,in principal fiziologica,nu conteaza cate argumente vor fi jertfite in baza oricarui sistem de gandire,pur si simplu nu va functiona.
Necredinta e la fel de fiziologica precum orice alta nevoie,e o alta stare mintala,intr-o zi dumnezeu pur si simplu nu mai simte nevoia sa se defineasca in termeni specific umani,in paradigmele social culturale specific religioase,si o data cu aceasta schimbare puf ! poti vedea viscerele lumii pulsand si varsandu-si secretiile uleioase intr-o fericire perpetua,dar ei viseaza si respecta visul in asa masura incat nu conteaza daca visul lor
e sau nu visat.La urma urmei, ce e vis si ce nu ?

Lumea nu are gusturi suficient de variate,lumea nu asculta destula muzica,de ce nu asculta lumea destula muzica ? lumea nu isi mai educa sufletul?atatia ipocriti religiosi si atata habotnicie,ar trebui sa fie toti numai un suflet...si totusi se zvarcolesc ca niste viermi injugati intr-un mar putred.
Cine sunteti voi dragilor ? voi astia din autobuz,strada,bar,parcuri,astia din fata blocului,din curte,astia de peste tot ?
Porcilor,sunteti carne tocata,sunteti mici si bere,sunteti secretii...sufletul din glanda.

the day my glands stopped functioning

a fost ziua in care am stiut ca s.a terminat,simturile mele 5 sunt asa de denaturate incat trec prin lumea asta de senzatii ca prin unt,ard tot pana nu mai ramane
nimic si astfel totul e irosit,totul pare un vis,toate curg,nici un gand nu are sens,nici o actiune nu produce satisfactie corespunzatoare,e totul straveziu.
lumea asta in care toti isi fac planurile si temeliile caselor lor si in care isi screm copii si ii sufoca cu masinute si papusele e pentru mine o prezenta
evanescenta si crepusculara,ca darele pe care le fac melcii,si care stralucesc sidefiu dimineata in absenta lor.
multa multa vorbarie,excessul duce la intelepciune,excesul duce la cimitir,unde duce autosuficienta ?

the day my glands stopped functioning

am inceput sa jelesc progresiv infrastructura ideatica a civilizatiei in care eram obligat sa respir,elemente structurale care desi necesare nu sunt nicidecum sacrosancte
si nu au nevoie sa fie.Am inceput un proces nesfarsit de abstractizare si deconstructie,nihilismul e doar una din simptome,o "mancarime" inevitabila...de ce ?
pentru ca exist in limita obsesiilor si capriciilor mele...
abstractizez pana la autosuficienta,minimalism anihilant,cu fiecare uitare sunt mai aproape de Nicaieri... neverland,de ce ?
pentru ca n-am nici un motiv sa raman aici,si totusi nu am alternative,nu la nivelul asta,asa ca transform realitatea..

peisaje punctiforme

2011-03-02T23:58:00.000+02:00

aici .
acolo,

pretutindeni ;

noi

voi

ele

un zgomot despre cum functioneaza

masinaria

asta infernala

care m-a rapit

din mine insumi

acum

nu mai are loc nicaieri

si nici

atunci

ori

odata

n-au mai ramas

decat

simple mazgaleli.

Eu nu pot

retine

simt

si imi pare rau

=ILL

2011-03-02T12:07:00.000+02:00

                                                                           0O0

Pata ce ii acoperea ochii,spoia aerul din jurul sau cu o aura nimicitoare,numarand orele timpul isi lua bastonul
si pornea cocosat pe poteca uitarii...

   Care e numele meu ? si intrebarea ramanea suspendata intre dalele peste care paseam,se prelingea apoi pe frunze si pe crengi,precum un sarpe lasciv cu priviri de femeie.
Isi acoperea limba cu buzele si buzele cu limba,umeda,iar pielea buzelor ustura.Membrana aspra si arsa, bariera intre conservare si consumare,sta de veghe ca un sfant arogant vesnic chinuit de tentatia de a se vinde pe sine lui insusi.

Singure cuvintele tisneau nechemate din adancuri si curgeau nestavilite pe buze in siroaie mute,soapte plesnind apoi obsesiv-compulsiv pamantul de la picioarele sale si adidasii sai prafuiti.
In statia de autobuz vegheaza solitar un monument ridicat in cinstea asteptarii semnul de circulatie balind ciment in jurul propriilor radacini.

De ce nu m-ai chemat,inainte ca privirea-ti sa si inchida orizonturile in jurul propriei axe ?
Tesute in jurul ochilor zac necropolele imaginarului exuberante,stridente,asteptand..sa facem o plimbare in coada ochiului si de acolo sa ne cufundam in abis.

                                                                                   lIl

Pe marginea trotuarului,il asteapta ca de obicei,Ea.Folosind aceleasi cuvinte ca si El,a uitat ca vorbesc aceeasi limba cu alte buze,si acum isi saruta unul altuia cuvintele fara sa se mai poata impotrivi,la auzul acestora trecatorii se rosesc precum merele coapte.
Eu stau departe,departe,acolo unde toate cuvintele se dezbraca in sunete si sunetele mor in zgomot,acolo rezemat de un perete,fumez si tac.

Ii stiu,mai demult chiar ii cunosteam,asa stridenti in galagia lor," LoVE" e in principal exces de informatie,zgomot.
I-am cunoscut bine,eram foarte familiari pana cand eu am ales sa tac,motivul e unul simplu si egoist-
am ales sa tac cand am realizat ca buzele mele vorbeau doar o singura limba,o limba pe care o pastrez doar pt mine...daca vreau sa vorbesc cu altii o fac punandu-le oglinzi in fata.

                                                                        llIIll

Ochii mei te reflecta,iubeste-mi ochii,saruta-mi ochii,cu limba.Pentru ca ochii mei obosesc ii inchid in fiecare noapte si visez fara ochi,oricum visele mele sunt locuri goale in care singura prezenta constanta e lipsa ori
carui oglindit.Locurile astea sunt Linistea al carei orizont e un zgomot distant si uniform...
Iubeste-mi ochii,ei te vad,eu de cele mai multe ori nu o fac.

A venit autobuzul,isi lipeste privirea de garniturile usilor metalice si urca,pata ce ii acoperea ochii era alegerea sa personala,certitudinea ca isi va pastra iluzia individualitatii sale nealterata,individ intr-o succesiune
anonima de indivizi...

Eu nu sunt individ,eu sunt Divizibil..nu apreciez individualitatea ci schizofrenia.

omfg

2011-02-23T18:03:00.000+02:00

Vidul e atat de ademenitor incat nu simt nevoia sa il tulbur cu nici un semn.Scrisul e un ritual initiatic,de cand scrii primul cuvant,realitatea e vesnic si ireversibil alterata.
Astept la o rascruce de drumuri,intr-un ocean crepuscular in care nici o senzatie nu poarta certitudinea realitatii,ritualul a capatat veleitati narcotice,intoxicante,intreaga mea anatomie s-a pervertit,exista un cancer in spatele fiecarei guri de aer,fiecare miscare respiratorie e atat sexuala cat si funebra,existenta ia forma valurilor din acest ocean de matase.
Rugaciunile sunt un fel de masturbare.
Si noi,lupi intrand in gura lupilor iesind,ca o floare sangerie de carne,in catedralele glaciale ale subconstientului refulat...aud ploaia cazand precum voma..
carnea e singurul nostru mantuitor si tortionar,un lup in haine de pastor asteptand cuminte un cataclism care sa innebuneasca oile ,in timp ce el soarbe umbra mintind cu fluierul suspinele de placere.
nu sunt aici,nu sunt aici,repet cu sete si febra in desertul somnului,nu sunt aici,imi place sa ma joc in gradina extazului si amaraciunii unde merele se prefac in fum sub biciul sarutului si unde semnele n.au alta forma decat gestul,unde singura marca a civilizatiei in salbaticie ramane carnea.
Imi place sa privesc pamantul umflandu-si pasiunea in oameni si robindu-i vesnic,disperarea cu care isi cauta hrana e marca acestei robii,un contract nescris in care nici o forma de libertate nu-si gaseste expresia..
Fericirea e un concept dominat mai mult de virtualitate,decat inscris in mrejele realului,insasi mecanismele fiziologice ne saboteaza frust orice incercare de a permanentiza o oarecare stare de satisfactie perpetua..
Dealtfel un astfel de deziderat ar insemna stagnare,si viata...viata e caracterizata de autoritarism,exista limite si moduri in care materialul din care suntem facuti ne infrange si ne domesticeste capriciile perverse.
Cel mai sigura forma de satisfactie e asigurata de prezenta unui cadru bine structurat,caracterizat de prezenta unor limite si respectarea unui anumit cod comportamental...
unii folosesc sexul drept arma impotriva carnii,caci exista intotdeauna un razboi nescris intre fortele ce ne definesc..
primul sunet a fost un genocid.suntem criminali hoti devoratori de lumi,vanatori,suntem curve desavarsite.

2011-02-20T07:49:00.000+02:00

ma intorc mereu in punctul in care orice gest e absolut lipsit de necesitate.

2011-02-15T01:39:00.000+02:00

Si dragostea a murit pe buzele iubitilor,sangeroasele si fecundele buze ale iubitilor,ce se infasoara tot mai mult in cearsafurile uitarii...oda vietii calarind sangele...
Dar ce stiu eu despre dragoste,n-am nici cea mai mica idee,un cadavru asa mandru si superb ca mine,lenevind pe catafalcul exilului.Exil in oglinda,un exil vanitos,doar atat...
Si e totusi asa de placut sa starnesc mania zeilor desfraului prin indrazneala mea,si asa de amuzant...
Ceea ce numim noi dragoste,e doar o particica diafana dintr-o tumora nesfarsita,carnea e numai o unealta,boala nu va putea fi nicicand consumata pe deplin,pe fundul cupei mai raman intotdeauna cateva picaturi,in care zaboveste batjocoritor semnul intrebarii.
Acest semn al intrebarii e pumnalul care se invarte in rana multor ostasi,agonizand in transeele timpului cu mierea inca pe buze,stiind ca n.o vor putea nicicand sorbi pe toata.
Frustrarea e forta din spatele vietii,adierea aceea obsedanta ce impinge papusile de carne sa dea curs capriciilor materialului din care sunt facuti,si care le serveste acestora atat sluga cat si stapan si nu de putine ori rolul de judecator si calau...un calau cinic si gratios,care glumeste a moarte cu ranjetul in coltul gurii.
Copii vor saruta mierea de pe buzele cadavrelor parintilor lor,si cu dragoste si respect le vor sorbii sufletul din trupuri cu sete si pofta,blestemul e purtat din generatie in generatie,pretuit si respectat precum o rana glorioasa.
Poti sa intelegi la fel de usor de ce si.ar putea ucide parintii copii fara motiv precum si reversul acestei situatii..

undeva departe ,pretutindeni.

2011-02-10T23:38:00.001+02:00

Indrazneala de-a face din singuratate o opera de arta,separa pustnicii de sfinti si ii aduce mai aproape de dandies.
aversiunea mea fata de manifestarile religioase vulgare e in primul rand marca a regretului de a nu mi fi gasit nici o urma de satisfactie in aceasta forma de manifestare a spiritualului colectiv.
Ritualul ma lasa rece,nu s-a legat de carnea mea,si mi-e necaz,de ce sa nu fi in stare sa folosesti un instrument al cunoasterii...
De aceea am transformat religia in fetish,crestinismul element decorativ al ideatiei personale, Morfeu imi decoreaza imaginatia cu iisusi si golgote clocotind deformat in toata splendoarea lor baroca....
Voi fo vesnic nemangaiat pentru ca,nestiutor,am divortat atat de religie cat si de carne,de la o varsta frageda...ce-ti mai ramane: boala,nebunie,singuratate pustiu ?
Sau pot sa imi intorc spatele in fata trecerii timpului inchis in celula de oglinzi a solipsismului radical,si atunci nu-mi mai ramane decat sa construiesc castele de granit...
Copilaria frageda mi-am petrecut-o alunecand pe prapastia visului,Azrael mi-a leganat joaca,si i-am iubit aripile precum iubesti imbratisarile Mamei.
Mi-am petrecut primii ani ai Timpului adulmecand fara sa-mi dau seama briza apelor Hadesului,portita era vesnic deschisa si ma gaseam mereu in pustietati stranii si reci.
Fara nici un punct de reper,abandonat intr-un taram amorf in care singurul ghid era Frica,ca un fir al Ariadnei,imi ghida pasii pana ma gaseam aruncat in spasmele extazului erotic si al Deznadejdii Crude...
Oare cati ati trait groaza de a vedea Timpul aruncat in Abis,oroarea nepamanteana a urletului in cadere libera...si apasarea nefireasca a linistii de dupa...E o liniste care hraneste speranta si o nimiceste necrutator in acelasi timp.
In cele din urma m-am indragostit de acel taram,groaza aerului acelui loc e seducatoare precum narcoza,perversa si lacoma iti poarta capul pe o tava cum si Salomeea l-a purtat odinioara pe-al Botezatorului
Dar iute Abisul a regurgitat timpul asupra mea intr-un deluviu cristalizant,iar Azrael si-a ingropat aripile intr-o valtoare salbatica,lasandu-ma prada lumii acesteia in care valurile se lovesc de stanci si Carnea domneste tiranic asupra viselor...
De n-ar fi aroma dulce a Groazei...fiecare clipa de liniste poarta in sine promisiunea reintoarcerii..in singuratate zaresc uneori,rareori in departare portile ferecate..
Inca sunt indragostit de acel taram bizar...portile s-au mai deschis si singure,si inca mai simt briza aceea perversa care mi umple trupul de placere si de pofta,doar cand cineva isi lasa ultima suflare.

sora mea

2011-02-10T21:36:00.000+02:00

sunt bolnav ca o pana uscata,acum 3 saptamani o piatra a venit la mine rostogolindu-se ca un ghemotoc de plumb si mi-a zis : tu nu esti un baiat rau,nu,nu esti !"
Si-am ras,soarele imi rasarea in coltul privirii si imi agatasem sperantele tocmai de disperarea asta frivola in care ma complac,e un buffer emotional pan' la urma,asta nu ma impiedica sa imi coc zambetul pestilential peste muritorii de rand si sa le zic :" uite tu,a venit ziua impartasaniei,ziua razboiului".
Voi si miresele isi luara elan si se aruncara in zbor surd deasupra fumului,deasupra ruginei,in vanatoare de lapte,in care sa-si adape pruncii,sa se incuie mai usor in asteptarea veseliei terminale.
"Niciodata,niciodata" rasunau coruri autumnale bruscand zalogul greu care tine pamantul in loc.
Atunci soarele se intuneca si luna deveni rosie ca sangele menstrual,caci miresele inebunite de zarva isi zdrobira odraslele aruncandu-le cu capul inainte intr-o ploaie de ura...Craniile cereau iertare pamantului in care se ingropau,si acesta ajunse precum un lac,valuri telurice isi spargeau urgia,si totul se topii curand lipsit de aer.
"O sa mor si veti inalta statui in cinstea statuilor",ii sopti Mantuitorul Iscarioteanului dupa care cu un zambet acru ii saruta buzele si se lasa purtat in pantecele istoriei.
Acesta vazand cenusa viitorului in care isi purta Copii,se uita pe sine intr-o rugaciune pustiitoare avand un streang pe post de rozariu..
Si asa venira pietrele sa se arunce la picioarele omului,orasele voastre o sa-si poarte nadejdea in mormane de pietris...Carne frageda sa se inchine pietrei ce imita carnea,asta sa fie binecuvantarea zeilor peste noi,asa sa isi teasa cei mai desavarsiti visele, in cercuri,in streanguri ?
Si am ras,evul Intunecat rasare necontenit din scanteia "progresului"...eu nu ma gandesc la astfel de lucruri,aceste lucruri trec prin mine si se lasa metabolizate intr-o forma ori alta..
Somnul Carnii naste Statui....cine e fara pacat sa arunce primul cu piatra...

2011-02-10T17:37:00.000+02:00

cand o sa fiu mare vreau sa ma fac Cancer..cancer cancer,o sa mananc si o sa ma fac mare si gras si n-o sa dau nimic nimanui,o sa pastrez totul pentru mine..si o sa mananc Tot !
Cine vrea sa vorbeasc,sa vorbeasca in gand,cine vrea sa priveasca sa se uite in oglinda......nimic

am gasit raspunsul-mi-am facut blog pe tumblr-acolo am scapat de viciul cuvintelor...

2011-02-10T17:21:00.000+02:00

Pentru ca sunt doar un biet mut,care a invatat sa scrie,Si de atata bucurie-a vomitat ! Pe internet,sa vada toata lumea,ce voma vibranta si plina de suflet....si in scurta vreme,aprox 3 ani (lumina ) s-a scumpit curentul,si si-a dat seama ca l-au parasit, nu numai simtul pasiunii,ci si celelalte simturi...
Si de atunci trage sa moara cuvantul,tras cu chiureta din marea de pasta de pix,si nascut mort,in insectarul asta...
Blesteme...cand erau blesteme ochiul vedea in stil baroc,acum vede doar excess,caci s-a pocait subit sub soarele orb al Scarbei.
Si mi-e asa de scarba c-am inceput sa vomit nu cuvintele mele,ci imaginile altora..pentru ca sunt doar un biet mut
indragostit de propria.i mutenie..
Si era totul asa de vulgar...si inutil,parca mi-as fi ciumpavit sufletul in chip cioplit,la Televizor,intr-o telenovela fara sfarsit,si fara probleme...
M-am desirat 3 ani intr-un sul de cuvinte,ca un cerb sangerandu-si calea,intepat de cioburile propriului orgoliu.
Asta nu inseamna ca nu mai scriu,asta inseamna doar ca ma detasez de orice prezenta pe care ar putea-o sugera existenta acestui...jurnal de razboi,razboi reflectat in apele salcii ale Iadului.
Nu mai exist,blogul asta isi va scrie singur carnea,din vointa proprie...il dezleg de orice vointa exterioara,nu se va inchina nici unui stapan,isi va scrie singur povestile,si capriciile.

..

2011-02-03T15:04:00.000+02:00

singurul lucru care ma mai amuza e certitudinea decadentei-sunt un cacat de om intr-un cacat de lume and that's fucking beautiful !

"celor care cred ca lumea asta....o muie"

2011-02-02T22:52:00.000+02:00

" Scriitorii se clasifica cel mai bine dupa genul de femei pe care reusesc sa le atraga cu notitele lor"
Ghilimele,daaa,ghilimelele de rigoare,il citez pe Dan Fasole,un critic autocritic viu si imbalsamat constant in frectii ieftine gen alcool,tigari,femei ( aici depinde de gust si de dispozitie).
Nu mai ai loc nici la buda,de atata Drama,toti se grabesc sa ti ofere versiunea lor...taceti din gura ( gura poate sa fie goala sau plina -continutul acesteia tine de gustul fiecaruia,insa sunt din ce in ce mai multi din cei care apreciaza coprofagia).
Dan Fasole,imi spunea zilele trecute vadit enervat de constructia spiritual-emotionala a colegilor sai de pahar :
"Apai cine pula mea esti tu...sa te crezi asa de important incat sa incepi sa te plangi ca o pizda proasta ?"
Si i-am zis sa stea odata linistit ca-si face inima acra,pe degeaba,daca nu-i convine sa nu mai stea prin baruri..
du-te neica acasa,c-ai masa de lemn si acolo,si ai si scaune,scrumiera,bagi ce muzica vrea sufletul tau,da stai..
n-oi fi tu cumva din aia care simt nevoia sa si motiveze superioritatea fluturand-o prin fata celor perceputi inferiori ?
Daca e,atunci n-are decat sa-si poarte crucea,de lemn...si am ras..si ma intreaba cu o privire facuta lac " da ce-ai de razi acu,ca prostu' la mine"
Atunci mi-am dat eu seama ca de fapt...nu-i zisesem nimic tot raspunsul asta lung,mi-l spusesem mie,cu toata placerea pe care mi-ar fi produs-o mirarea ulterioara,da na ! acu ce sa mai zici...am bagat acolo un raspuns prefabricat. Pai vezi tu nelule cum te joci cu focul,ai tu chipul asta de WC ambulant,si o spun in sensul bun al cuvantului,cand te vede unu' fie ca e curva fie ca e sfant,fie ca e tocilar sau militaros..isi varsa omu' toata jalea,si asteapta sa-l stergi tu cu un raspuns,da vezi tu,tie ti-e necaz ca pleaca fara sa mai traga apa !
Si tu ce sa le spui....Ce-ar fi fost sa fi zis si Iisus pe munte cand se apucase sa spuna prostimii Tatal Nostru: " tatal nostru care esti in ceruri,hap dragi tovarasi daca vreti sa aflati continuarea dati-mi o muie si va spun "?
Cam asa faci tu,cu astia,iti zic,mai bine schimba barurile des,si nu sta destul de mult..da n-ai ce -i face asta e,ai mutra de Crucea Rosie si astia vin la tine ca Sinistratii...

Si atunci se ridica Dan de pe scaun,cum statea el cracit si rastignit,trage o flegma in sictir si nu mai zice nici Buna Ziua...

O muie...vorba lui,chiar ca o muie...

Si de femei,are Bukowski una buna :

another bed

another woman

more curtains

another bathroom

another kitchen

other eyes

other hair

other

feet and toes.

everybody's looking

the eternal search.

you stay in bed

she gets dressed for work

and you wonder what happened

to the last one

and the one before that ...

it's all so comfortable---

this love-making

this sleeping together

the gentle kindness ...

after she leaves you get up and use her

bathroom,

it's all so intimate and so strange.

you go back to bed and

sleep another hour.

when you leave it's with sadness

but you'll see her again

whether it works or not.

...........................

continuarea numai daca-mi dati o muie ! ( probabil mai usor e sa dati un search pe GOOOOGLE)

Manifest are certa a unei forme vechi cu noi intentii ...

2011-02-02T02:05:00.001+02:00

Arta Abrupta,si nu numai..

Buna seara,buna seara,aprindem priviri,lustruim indulgente,aici pe genunchii profetului unde Imparatul si-a sacrificat fii de dragul festinului…Va rugam,nu fiti gretosi,nu fiti respingatori dar cel mai important uitati sa fiti multumiti…uitati poteca batatorita de turma de sageti,de stolurile de adieri nude,uitati cum sa fiti multumiti…

...................................................

Astazi,in premiera,va vom satisface neplacerea fina de a va gasi strict nemultumiti,si atunci cand programul se va apropia de final,il vom castra intr-un ciot,brusc !

Cand,scandalizati de lipsa valorii,convergente…resimtita in prapastia actului…veti veni sa va cereti jertfa metalica-banii !!!!!!!!!- inapoi,inapoi va vom striga ! Retragerea si regruparea si mars acasa ….

Se numeste Arta Abrupta si foloseste conflictul si discordia drept marca a importantei actului…

Importanta,e un cuvant neimportant,depinde de spectatori,caci actele sunt incuiate in gesturi si arta e fir al Ariadnei,sta sa vina intre gest si spectator…

Daca te multumim,atunci actul va deveni nerepetabil,bun de aruncat…arta vulgara xerox,nu urmarim sa repetam…urmarim sa DEZ-Amagim,caci ochiul e usor de amagit…ia pastila si zgarie cu ea pielea…Nu vei apuca sa te simti comfortul implinirii…esti un ciot,aici,aici !!!

Si daca esti multumit de Nomenclatura atunci ,e prea tarziu,o aruncam la gunoi,alta,alta,

Vei fi dezamagit,nemultumit,neterminat,inanitie senzoriala…

Te chemam la circ,iti dam un loc prost,la un show prost,iti luam banii,iti speriem prietena..iar dupa ce se termina totul si pleci,te pandim pe drum,iti luam geaca si incaltarile,bomboana din gura..si iti radem in fata !

- De ce urmarim sa fii dezamagit,de un act ce se presusupne a fi artistic ? Avem ceva cu Arta,Artistii ?

Nicidecum,nu e vorba de asa ceva,suntem copii nemangaiati si lenesi,perversi prin definitie si nimic altceva in afara de asta…am zarit ceva cu coada ochiului,si ne gadila cortexul,ceva ce e usor vizibil doar in starea de Dezamagire,de Nemultumire…

Vreau sa va vad cum va manifestati nemultumirea,razboiul se dezlantuie si scena se muta,e pretutindeni,scopul nostru e sa repunem pana in aripa gastei,sa punem piatra la loc in munte,sa scoatem Arta din mainile si capetele „ Artistilor” si s-o pocnim pe strazi peste tot,si cand lumea va devenii o scena,abia atunci…

Atunci,ce ?

Atunci,nimic,o sa fie deja mult prea tarziu,deja vom gasii fundatiile subrede,si o sa-i dam foc!!

Si o sa zici ca suntem niste frustrati,niste neadaptati,ca ne masturbam la filme porno si (unii o considera chiar o vocatie ),o sa spui ca suntem niste needucati,niste nerecunoscatori….

Anticii,Curentele Culturale,Definitiile,Scolile de arta ?

Desigur,desigur,ii adoram,suntem la mila Inspiratiei ce naste Geniul,ceee?

Dar asta nu are nici o legatura…scopul nostru e unul simplu si decent,ce nu necesita neaparat inspiratie..Capodopera…ar fi primul val de crime,in care niste Nemultumiti au ucis artistii de pe scena….si familiile lor dezamagite de acestia,s.a.m.d.

Ca sa dezamageasca actul trebuie laudat,ne vom face reclama cu ajutorul minciunii,afisele publicitare- lingaii si ipocritii…Mediocritatea maselor,o oportunitate…

Publicul actelor noastre artistice,naiv,mandru,visator,vom parazita speranta,precum vascul paraziteaza marul…

Nu stim nimic dar publicul va stii ca trebuie sa fie multumit,paine si circ ?

Nicidecum !! Fiere si Kitsch……

Si ce public groaznic ne vom educa,ce suflete sarace vor gusta dezamagirea…

Dezamagiti vor stii ca adevarul spanzura la coada ochiului,cei ce bucurosi isi inghit cu nesat bucuria,n-au ochi pentru nimic,nici urechi,limba piele,nas…..

Dezamagiti veti lua apoi ciocanul si veti zdrobii tot ceea ce,nu va satisface…niste leucocite demne sa curete sangele ce curge in vasele sclerozate ale lumii….

Noi suntem doar niste mesageri,fara pretentii si emotii de poeti,noi suntem cei ce va aduc plicurile cu anthrax…

Critica de arta ?

,critica de arta ne va pune sceptrul intr-o mana si ankh-ul in cealalta mana si inchizand sarcofagul ne va pecetui o vesnicie de Monarhi.

Arta te impinge sa gandesti ? Arta de impinge sa simti ? arta te impinge si te obliga sa le faci pe ambele ?

Dezamagirea si Nemultumirea vor fi un botez,daca te arati dezamagit inseamna ca simti,ca speri,ca iti doresti,ca inca mai traiesti…

Daca nu simti nu ai cum sa gandesti,n-ai cum sa fii inteligent,ori intelept

Prea mult am cerut katharsis,Arta nu trebuie sa raspunda nici unei intrebari,intrebarile trebuie puse totusi in continuare,altfel uitam sa gandim…

Din aceste jalnice ( si demne de ocara) motive mentionate „above” si multe alte motive nementionate,vom cauta sa starnim Nemultumirea…Urmarim sa Dez-Amagim…

....sunt o zgaiba

2011-02-02T00:36:00.000+02:00

Am ramas sa ingrijesc colectia de narcise si oglinzi a vampirului.O data cu lasarea serii tavanele transpira adevarate trepte in lumina lunii,iar umbrele incep sa joace molii pe peretii violet ai holurilor,Neoplazia vapirica isi joaca barbutul metafizic in fiecare seara ca o fagaduinta in mintea copiilor in camasi de matase alba. Copii au masti de portelan pe care si le imbiba in lapte si vin rosu,ca o piesa de teatru muta,sa nu se plicitseasca in asteptarea vampirului.

Sincronicitatea e deja reflexa si tradeaza o rutina obositoare,plictiseala isi atarna streangul de fiecare gat si ii joaca pe toti ca pe niste serpi legati intr-o sfoara- pana cand cade cortina de catifea si vampirul apare sa fie devorat de copii in lumina de osuar a incaperilor in miez de noapte...

.

2011-01-26T02:44:00.000+02:00

iubeste-ma,spuse ea in timp ce buzele i se prefaceau in miere si scrum.Acum ! acum cat inca mai e timp,acum cata vreme vara nu se vrea calau.
Dar nu cred in lucrurile astea,icoanele mele stau cu fata la perete,pana si carnea ma refuza,pentru ca nu cred...

Pasiunea e o chestiune de Credinta si de Estetic,fara astea doua avem numai abatoare si frigidere..
De unde era sa stiu ca Principiul se rasfrange in Carne cu vehementa asta criminala,daca as fi stiut as fi ars ca un ardei iute,dar uite acum am ramas doar un rug.
Esti slab si iti lipsesc mijloacele,Estetica tine de gust si gustul se educa,Educatia o primesti de peste tot,toti se imbulzesc,dar trebuie sa fi selectiv,trebuie sa stii ce vrei.
Si cine te invata sa stii ?
Ei aici e problema,caci de n-ar fi asta si am fi toti stapani pe propriul suflet si imaginatie,nu s-ar mai vrea nimeni Mesia,dar asa cum suntem acum...ne invartim precum vulturii in jurul lesului..si lesul e alta poveste..
N-ai decat sa ti alegi dascalii dupa cum iti spune tie gandul si cand gandul se schimba ii schimbi si pe ei,caci viata e schimbare, draga...
Aha,deci sa inteleg ca trebuie sa mi insusesc doar niste instrumente de baza,de care sa ma folosesc apoi ca sa mi construiesc propriul sistem de Valori
Dar totul e circular si inchis,ca o sera putreda...si scoala e o infamie,o mlastina a mediocritatii,un cavou in care mortii sunt vii si ii vor pe toti precum ei.
Bine...si Credinta ?
Daca estetica tine de gust,atunci credinta tine de Sacrificiu..
Si daca sacrific tot ce stiu,ce voi obtine ?
Daca vei face asta te vei dovedi mandru si vei descoperii ca n-ai sacrificat nimic,caci nimeni nu stie nimic,si asta e oricum o chestiune care se defineste prin comparatie cu altii,depinde atunci cu cine te compari..
intr-o mai mica sau mai mare masura as putea spune "spune-mi cu cine te compari,ca sa-ti spun cine-ai vrea sa fii..
Mi-am dat seama de un lucru important,toate asa zisele tale raspunsuri sunt doar un sir de platitudini intinse pe firul unei Confesiuni cu pretentii de conversatie..
E infiorator elanul cu care te arunci in valtoarea presupunerilor,ai grija numai sa nu ti se topeasca aripile...
Vorbind despre asta nu rezolv nimic,pasiunea tine de apetitul fiecaruia pentru Greseala,Erorile sunt singura metoda,chiar daca dureroasa si penibila,de a spera un loc in loja Condamnatilor,cand pe scena se joaca piesa Placerii.
Imi vorbesti de Credinta si de Estetic,cand astea sunt doar pe limba celor ce gusta astfel de delectari.
Iti vorbesc de oameni si viciile lor,pacaleste ochiul si inima il va urma,timpul curge repede si deciziile trebuie sugrumate pana la miezul lor dulce..daca vrei sa ajungi un pasional si in acelasi timp nesocotesti Credinta si Esteticul apai te minti pe tine si pe ceilalti...fara sa crezi carnea o sa te refuze,si fara estetic ceilalti o sa te refuze...vorbesti de greseli precum un copil ce n-a gresit o clipa in viata sa...Violenta e unul din chipurile nefaste pe care le poate lua pasiunea,dar acest chip nu ti va zambi vreodata,si chiar si de-o va face o sa fie un ranjet infiorator.
Dar pana la urma ce stim noi...si cui ii pasa ?

ex nihilo

2011-01-23T02:48:00.002+02:00

ma intreba mai demult un tovaras de pelin si viciu,de ce sunt asa de funest in stil si totusi atat de vesel si volubil cand ma aflu in compania altora...
N-as fi indraznit sa-i dau un raspuns sincer la vremea respectiva pentru ca raspunsul nu se dospise indeajuns.Adevarurile impartasite altora poarta marca unui capriciu si nicidecum masca evlavioasa a vreunei smerenii,de cele mai multe ori sunt sincer doar pentru ca nu stiu sa mint,si efectele pe care adevarurile ,chiar si contrafacute,le au asupra celorlalti,depasesc perversitatea si artificiul oricarei minciuni.
Dealtfel intreaga dorinta a omului de a-si fabrica adevaruri vine doar din imperativul instinctului.Daca vreodata am indrazni sa fim sinceri cu noi insine,ar trebui sa recunoastem ca nu exista raspunsuri,sau ca raspunsurile pe care le gasim intrebarilor sunt doar un artificiu de moment,necesar pentru a forta linistea asupra chestiunii invocate de cel curios.
Asadar,am incropit un raspuns pe masura intrebarii si care nu intra in dezacord cu natura caracterului ce imi anima prezenta...Trebuie sa recunosc ca,dincolo de patetismul intrinsec al constructiei,acest raspuns poarta in sine mai mult adevar decat orice alt raspuns pe care l-as fi putut inventa..
Motivul afectarii mele este unul trivial si totusi atins de o spiritualitate tragica : Sunt un suflet de copil obligat sa traiasca intr-un trup cu veleitati de cadavru.Simturile mele sunt toate profund amortite si mintea imi e vesnic corupta de febra uitarii,dintre toate senzatiile cea mai proaspata si vie dintre toate,singura a ramas senzatia de durere,care paradoxal in loc sa trezeasca repulsie,produce un fel de placere perversa.
Si din aceasta bizara conditie,de care sunt constient inca din zorii trupului,vine toata ciudatenia si comicul comportarii mele.Banuiesc ca vaduvit de instrumentele cunoasterii unor pasiuni sanatoase imi e tot mai dificil sa recunosc marca prezentei acestora in altii,dificultate care deseori trece fie drept prostie ori inocenta in ochii partasilor...
Dar fiind ca trupul a fost zgarcit in a-mi impartasi senzatiile in intraga lor voluptate,am nutrit la adresa acestuia un etern si studiat dispret dar si un adanc amor propriu,ce depaseste prin devotamentul pe care il rezerv ,orice alta cinstire pe care as putea-o avea fata de un altul.
Din aceasta deformata perceptie deriva o multime de bizarerii comportamentale si afective,adevarate "vicii de procedura" pe care am fost nevoit,pentru a nu cadea prada unei adanci Deznadejdi,sa le imbrac in vesmantul unor perverse delicii si desfatari.
Aparentul teribilism isi datoreaza prezenta,unei vesnice dualitatii ce functioneaza in plan ideatic si chiar mai mult,dicteaza convingerile morale , sociale.filozofice si estetice asadar imi permit sa am fata de obiectul atentiei mele intregul spectru de aprecieri atat scarba cat si pofta,admiratie la fel de mult pe cat dispret,din care imi aleg in functie de natura circumstantelor,asta nu inseamna ca las perversitatea simtamintelor sda mi afecteze relatiile cu ceilalti,cand toate celelalte functii trupesti imi refuza ajutorul,imi pun intreaga nadejde in ratiune.
O ratiune silit impartiala,etern onesta si intotdeauna refuzand asumarea vreunei credinte care sa incline balanta,pe nedrept,in vreo directie nefasta.Ratiune castrata intentionat de luxul subiectivitati, imi permit sa fiu subiectiv doar atunci cand mi se cere parerea ori cand sunt singur.
Am fost vesnic sclavul visarilor,care la randul lor fusera chinuite de un fals idealism,caruia refuz sa imi inchin orice credinta,viata carnii va sfida permanent orice legamant adus Idealului,care va cadea drept bufon tragic pe scena nesarata a Spiritului.
Viata de salon,stravezie si apatica,e adanc marcata de lipsa unui umor sanatos,care daca se intampla sa apara,ia infatisari macabre ori chipul autoironiei,intr-atat ma iubesc pe mine insumi incat nu-mi permit vulgaritatea vreunei caterinci la adresa altcuiva oricat de indreptatita ar putea fi aceasta.
Dupa cum ati putea ghicii,sunt stapanit de o raceala aparenta,care mi-a fost confirmata,din pacate,de prea multe ori,asa ca n-am decat sa o recunosc si sa mentionez ca ea e doar rodul amortelii ce ma domina.
Am neglijat si minimizat importanta pregatirii fizice,dat fiind ca trupul mi.a fost intotdeauna un prieten dusmanos care imi fagaduia implinirea doar ca sa ma trateze apoi cu cinismul unui camatar.
Inchei aceasta vesteda si naiva schita a fiintei mele cu o concluzie ironica si violenta in impactul si vulgaritatea imaginii : sunt,pana la urma,doar o curva tanara obligata sa traiasca rigorile unui trup de pustnic.Precum tusea si junghiul, se ocarasc si isi tin altuia companie,pt ca nu au pe altcineva mai vrednic sa le impartaseasca cinstea blestemata.

nu ma mai gasesc,n.am de unde sa ma intorc ( postare veche si ramasa in expectativa )

2011-01-18T21:38:00.000+02:00

Am fost mereu aici,dar niciodata suficient de indiferent pentru disolutia necesara scrisului,astept botezul oniric,dejectiile si.au curatit chipul si au devenit prea curate ca sa mai salveze pe careva,sunt in cei patru ani de luciditate,intr-un ocean megalitic de unde beta ce mi traverseaza meridianele structurale si ma lasa sterp si uscat.

Nu mai am timp pentru mine,mi-am refulat sentimentul pierderii pana cand,a devenit,paradoxal de altfel, un fals sentiment de atotsuficienta,chimia ascetica imi sintetizeaza o falsa identitate cenobitala,in catredala uitarii de sine.
dimineata beau seva cleioasa a cactusilor sociali si imi stigmatizez urmele,ca un fel de limax.
Sunt victima unei teleologii egocentrice,anexat unei geografii obtuze,neclare,ametit de vaporii concretului ce mi invadeaza plamanii si mi umplu alveolele cu pamant.
N-am loc de alti zei in afara mea,cerul ma pazeste si ma reflecta invers,de parca as fi obligat sa suport povara propriilor mele fapte la nesfarsit fiind vegheat doar de propria privire ce se loveste de cioburile O2,si revine mai incisiva si mai caustica sa.mi topeasca visele.
Sunt o colectie vie de blesteme,concretizate in sisteme de simboluri manifestandu.se in ritualuri comune,repetate mecanic,dezumanizant,zilnic.Ritualuri ce incropesc un ceas,care se incapataneaza sa bata.Ceasul cardio-vascular masurand cu precizie paranoica frecventa intervalelor dintre agregarea si dezagregarea nesfarsitelor oceane de personalitati.
Pe plaja stopului cardiac nisipul imi urla tandru sub talpi,priveam cum valuri se devoreaza succesiv in uitare.O intreaga lume intr-o sincopa ,suprimata frivol cu prima bataie apocaliptica, in timp ce trupul isi aduce aminte ca se poate manifesta si invoca manifestarea unei personalitati,dezchizand ochii ,obosit in alb clinic.

Narcisism 4ru

2011-01-18T19:54:00.001+02:00

De azi,ma voi purta cu mine cum m-as purta cu un musafir,cu priviri inteligente si cu un aer superior,dar strain mie pe care nu-l cunosc prea bine si de care mi-e usor rusine,poate ca astfel voi invata mult mai usor sa ma respect si sa ma simt mai bine.
Se spune ca daca te simti singur cand esti intovarasit doar de propria persoana,atunci esti in companie proasta,daca aceasta vorba are vreo umbra de adevar,acum imi va fi cel mai usor sa ma feresc de soarele singuratatii sterpe...Voi incerca sa-mi fiu o gazda buna,sa ma primesc cu voie buna si cu parfumuri moi,ce inlesnesc starea de bine si aerul comod.In preajma mea sa-l fac pe cel ce ma locuieste sa se simta ca acasa,intre zidurile primitoare ale acestui trup..
O sa-mi vopsesc rabdarea cu cafele aburinde si cu norisori de frisca,din care uneori sa mai rasara un picior,felin de dama..
"omul vine ,sta oleaca,mai discuta,dar si pleaca " imi va fi peste mana caci asemeni unui lautar,fortat de circumstante si natura mana-mi va fi ocupata permanent,cu musafirul vital,pe care nu-l voi putea goni nicicand,caci de el si prin el imi voi forta o bonomie si un aer distrat si frivol,spre incantarea mea si a celor din afara,neinvitati dar bine primiti in sala de oaspeti intracraniana.
De azi va trebui sa-mi rezerv cele mai bune locuri,nu pentru mine ci pentru oaspetele meu,va trebui sa am mereu,ceva in casa,caci nu se cade sa fiu nepregatit cand musafirii imi bat in poarta...muzica,filme carti si glume,va trebui sa imi rezerv tot timpul,caci de raman vreodata-n pana,va fi rusine si vai si amar de mine..
Va trebui sa zambesc si sa arat tot timpul bine,caci ochiul meu va cuibarii mereu privirea lui,a eternului musafir.
Va trebui sa stiu sa cant,si sa dansez,sa invat sa gatesc,sa joc tot ce trebuie sa stiu sa joc,va trebui sa stiu Arta,Istorie,Filozofie...Bunele Maniere dar si Fizica,Chimie,Matematica fie si numai pentru prozodie...
Va trebui sa am tot timpul gusturi bune,sa ma pricep sa vanez frumusetea si sa o pun pe masa,fara nici o pretentie din partea celor ce ma viziteaza,dar mai ales din partea lui,a Musafirului...
Va trebui sa cunosc moda vremii si personajele episodice,fie si numai tangential,ca sa pot ataca orice discutie,cu usurinta unui Trapezist, etern in echilibru.
Voi fi mereu pregatit cu o agenda atotcuprinzatoare si mereu acutalizata,nr de taxi,cele mai bune magazine,cele mai potrivite persoane clasificate in functie de farmecul defectelor caracteristice,menite sa potenteze personalitatea musfirului meu privilegiat,si sa-i mentina mereu apetitul deschis noilor experiente si culori.
Orasul va fi apreciat doar in masura in care imi va permite sa-l folosesc drept panza pentru propriile peisaje.
Ca sa nu exagerez niciodata,imi voi masura modestia pastrand intotdeauna la indemana o oglinda in care sa-mi
reglez ampitudinea gesturilor respectand ergonomia bunului simt.

Narcisism 3ei

2011-01-18T03:16:00.000+02:00

mes amants favoris sont les morts...infasoara-ma in spinii trufiei ca lenes apoi sa fiu indreptatit a ma scalda in lapte,un ardei iute pe buzele Sortii ii face sarutul mai savuros.
De-as fi propriul meu stapan m-as vinde sclav Desavarsirii fie ea numai estetica si tot ar insemna un triumf asupra zeilor Catafalcului,caci ce libertate e mai desavarsita in elanul sau de nu Visarea,si daca tot visez de ce n-as visa frumos ?
Dar unde i galbenul inecacios al trandaviei,unde-s crizantemele ofilite de asta vara ?

De-as fi propriul meu stapan,m-as ingropa prematur bantuit de un Recviem Baroc de foi ingalbenite,mi-as pune carpete kitsch in dreptul ferestrelor sa inchid soarele blond intr-unul smolit si tuciuriu violet si june prim al delirului singuratatii asumate,insingurare -nu declin ci festin,unde regina isi sacrifica cuibul intr-un ultim bal in care matcile isi varsa mierea in semn de belsug si nepasare...
Si in orbia inchipuita mi-as pava peretii cu oglinzi,in chip de fluviu infernal inghetat si eu in elanul hubric singur personaj si mie insumi decor.
Si cine-ar cauta pe nume,un biet actor vandut subit din fapte,fara gesturi,s-ar gasi iute lovit de ironia lipsei lipsita de ecou si de cortina...caci eu vulgar in nume si in date,asemeni oricarui alt om,m-am vandut mie insumi si nu ma mai cheama nimic doar armonia propriului vis fara capete...
De ce sa ma las scobit de ganduri cand pot sa ma inchid intr.unul singur gand flexibil si fluid pe care am sa-l numesc vis,vis-a-vis de tot ce-am scris.Zeii catafalcului ma vor jertfit in piata la ora de varf,sa ma boceasca babele ce si vad moartea in altii,cocosii anorexici de peste garduri si copii de-un colt de paine,Niciodata !
Eu ma voi spanzura singur,visul sus mentionat o sa mi fie streang fara de capete si oglinda cantec de leagan,cat ma voi legana in streang,singur si nevazut de nici o gloata de voyeuri.
Oglinda vite o sa aiba-n rama si frunze negre de turbare,si o sa tac o tacere limbuta,doar pentru mine...
O data pe an,De Boboteaza,preferabil,o sa primesc scribi in audienta..poeti si betivi sa mi scrie tacerea in versuri..si fix acele versuri scrise in scrisori pe care o sa le trimit,cuminte,femeilor ce nu m-au iubit !
Apoi o sa ridic primavara,la rang de sarbatoare nationala,si caini vor avea catei sa si cante tot amarul inapoi in ei,si primariile sa fie inchise si sa lovim cu pietre in arhitectura macinata de prostie a timpurilor noastre,ce nu mai vor sa taca,si cersetorii vor fi regi ce si vor privii mandri regatul,si toti o sa poarte doar bijuterii si poezie,jos cu minciuna ieftina a hainelor,in primavara...orasul va fi o pictura Prerafaelita si lumina copilul tuturor...
Admiratorilor le zic sa-mi cumpere cavouri,piramide si pietre funerare si sa le foloseasca la propria lor inmormantare,mandri vor avea drept epitaf numele meu,si ani de viata de la caz la caz,dupa frumusete si pacate...
Toamna,o sa mi storc privirile si o sa fac dulceata,ca sa am apoi ce arunca tot timpul anului in trecatori.
Cand bantuit de-un ennui o sa falsez emotii teatrale imi voi rezerva din timp o loja in salile de curs,si scurs apoi de orice vlaga voi plange ca o curva batrana,impodobit ca un sfinx cu apucaturi de cerber.
Si voi,o voi ce colcaiti in santuri,prieteni linistiti in lanturi si laturi si perdele,va voi trimite o vedere,cu un punct,punctul meu,amarat,ca un bob,punctul meu de vedere miop...
Va las ca s-a facut tarziu,m-asteapta perina si visul,caci nu-s si poate nu voi fi nicicand,al meu stapan si dulce sclav...

Preludiul Caderii (2)

2011-01-17T04:00:00.000+02:00

Intr.o gradina de piatra orbiti de flacara oarba a macului,stam sub soarele orb al nemarginirii sculptati in cruci.Da-mi dezlegare la otravuri,sa aduc ofrande bucurandu-ma in limba serpilor,despicata,un drum crucis ca un nod pescaresc inchinat sa tina acul.
Da-mi voie sa mi cresc gradina printre crapaturile de pe pereti,in patima muceiagurilor sfinte sa ghicesc viitoruri precum un oracol narcotic.Unduindu-ma pe patima valurilor comatoase ma rostogolesc de pe un cosmar pe celalalt caci singura cetitudine e arcul sprancenei ce isi arcuieste soarta sa ma spintece sau sa ma sarute.
Mintea ta e cel mai de pret safir,in fragezimea visului ar fi o crima sa ramana neotravita cu cele mai de pret otravuri,cele mai lascive rani impinse inauntrul tau sa rodeasca boli infloritoare,dulceturi maligne,ciorchini de vicii inghesuindu-si puroiul intr-un singur obraz,trupul tau e jucaria ta,eu mananc suflete cu lingurita de impartasanie,asa ca salivez in asteptarea festinului..
Da-mi voie,gesturile tale nu-mi imprima nici o obligatie,pe cortex mi se preling constant jeturi de paradoxuri erodandu-mi simturile spre ruina,trupu-mi a ramas un semn de carte,reprezentare fizica a unui concept cavernos si evanescent,o miasma imbatatoare,moscul vulgar al libertatii tasnind ritmic din niste cadavre secatuite..
Rodin sculpteaza-mi scarba intr.o femeie superba cu buzele forjate de aerodinamica soaptei si ochii ca doua guri de drac... si vazand oribila minune desavarsindu-si blestemul o voi refuza crud si rece intr-un sac de plastic,cu fermoar.
Parfumul refuzului e distilat din nectarul diafan al ascezei,care ramane seaca si arida,aruncata printre fiarele arsitei neastamparate..
Am impartit urma talpilor cu bestiile delirului si n-am ajus acasa,doar intr-un palat de cioburi in stil rococo ce poarta chipul Dezastrului ..Si freamatul ce musteste acid in zare e Cosmarul gingas varsandu-si deluviul de balerine peste tarmurile concretului...
Vai mie caci nestiutor mi-am indreptat inima catre Necroza si ca o sfanta milostiva nicicand nu m-a dezamagit,rasplatindu-mi vesnic si din belsug nazuintele mele timide dar staruitoare.Rugaciuni insetate spre pustiul innecatilor ce-si vomita groaza in coruri subpamantene...colcaind,viermuind,bazaind din membrele atrofiate...
Si in a saptea zi am privit ingrozit spre cerul edematos,basici se spargeau pe burta preaplina a Zeului,pe cand nesatul de vise isi innoda intestinele sa nu i se mai scurga pe pamant..
Caci sase zile intregi aceasta piatra stearpa fu latrina minunata a imaginatiei tale hade si acum cand lovit de indigestia multumirii iti intinzi laude si legi privindu-ti dejectiile,nu te mai obosesti sa raspunzi musitei,ce precum un copil nemangaiat tanjeste spre tine cu toata groaza si frica Separarii.
Si cea mai groaznica si glorioasa infectie,cu care ti-ai blagoslovit gradina ta sfanta,cere aroganta indurare si cauta sa te ingroape in sine,ciopartindu-ti trupul- Gotterdammerung,ignatul sfant e cantat de gusa nemangaiata a creatiei tale ,ce oarba cauta reintregirea si arta cu care isi picteaza gandurile e doar o inserare,un apus al sangelui ce invoca A doua Moarte..sa franga lacatele carnii,caci greu mai atarna povara Darului tau unsuros peste Sfintii abatorului...
Iarta-ne suflarea ranceda si spinteca-ti pantecul prea roditor pentru noi jertfeste-ti carnea sa rodeasca Liturghia Musitelor bazaindu-ti preamarire..Preacurata Zeita varsa-te peste noi si curata lumea in botezul sangeriu al eschatonului...caci ochiul e orb si limba uscata,am uitat gustul apei si nici macar cerul nu ne mai e oglinda....
Fie ca gandul acesta sa nu ne fie cavou.
Inchisi in trup,inchisi in gand, suntem singuri.
Inchisi in Biserica sa preaslavim Seapararea,acesta e Iadul.

preludiul Caderii

2011-01-17T01:40:00.000+02:00

in egoismul meu atotnimicitor nu accept liberatea unei alternative,alteritatea devine expresia propriului chip reflectat in oglinda gloatei,astfel "dupa chipul si asemanarea sa" e doar o rugaciune adresata eternei oglinzi,ce in reflexia sa ascunde icoana.
Cum isi ridica cei binecuvantati cu ornamentul bolii,rugi asupra celui ce le-a oferit o noua engrama ontologica ?
Urletele dezarticulate ascund nu groaza ci dorul desavarsirii care zace topit in carne,orgasmul din vinerea mare,cand Zeul a clipit si a varsat apele uitarii peste carne,aceasta stiindu-se singura s-a cutremurat intr-un spasm apocaliptic,evocand ca un kaleidoscop al groazei,iadul din toti rarunchii.
Sufletul incarnat in iadul carnii,moare in fiecare seara intorcandu-si visele catre nimicnicia edenica din care provine,intunericul si numai el imi e cantec de leagan si nu voi gusta nicicand un alt san mai dulce decat cel al uitarii.
Asemeni unui copil crepuscular desirat pe campiile onirice,sufletul isi ingana pluralitatea privind cioburile valurilor,asculta marea alba,sunetul roz al botezului iti umezeste buzele pana ramai cruda si egala cu tine insuti precum o Fecioara castrata.
Carnea jubileaza la atingerea Zeului,cancerul expresie a fericirii organice,excesului de vitalitate,Zeul datator de Cancer isi face simtita prezenta prin matasea sunetului ca o adiere obliteranta ramai nud in fata Zeului care te locuieste si te reinnoieste brusc si ireparabil....Sunetul a devenit Cuvant si Cuvantul a devenit Tot.

Sa-si lase mamele iubitele,nevestele,amantele, surorile si fiicele si sa plece la razboi...

2011-01-15T00:26:00.000+02:00

Mi-ar placea sa vad moartea ca o adiere, purtandu-si chipul de vestala frageda pe deasupra credinciosilor.
Secerand,secerand...
Si-n umbra unui acord intarziat cu aroma de lemn,sa-si regaseasca neamuri intregi patima stramosilor,ce striga inapoi din sange,cand limba ametita rataceste intre cuvinte,pe poteci neumblate in codrii lexicali desfrunziti de furia hoardelor de navalitori.
Pe marginea paharului fermenteaza oglinda,ce se ridica asemeni unui spectru salbatic mereu educat in spiritul amneziei,ce sta sa judece si sa-ntunece mereu fiecare gest.Baletul ebrios cheama corbii singuratatii sa impleteasca rozarii, cu violete,cu narcise,crini,garoafe...stau ca niste naiade sa teasa amfore pentru puroiul cotidian,caci si el oricat de had,merita un mausoleu.
Acolo ca intr-un salon impaturit intr-un veac insensibil,niste barzi sobri vor ridica imnuri corale lascive,incropind un recviem ad-hoc esentelor fortate sa se manifeste in asemenea vremuri abrupte..
Canta-vor cu veselia penitentei,cu placerea condamnatului pe catafalc,caci mama din sanii careia ne tragem amintirile,moare iar si iar de septicemie in urma unui avort nereusit,avorturi repetate...istoria rasei noastre e numai un sir nesfarsit de avorturi.Odata savarsita fapta,memoria acesteia devine cel mai mare dusman,asa ca ne grabim sa ardem biblioteci,sa darmam temple sa spanzuram regii,edificiul e intotdeauna sfintit prin propria sa ruina,care vine asemeni unei rasplate.Razboiul desi blamat vine intotdeauna in chip ritual,necesitate pentru o reinoire a universului,razboaiele sunt spovedaniile unor civilizatii,unele se spovedesc inainte sa isi primeasca sceptrul si coroana in timp ce altele se spovedesc in asteptarea mortii....

Lascaux

2011-01-06T20:34:00.001+02:00

Poezia semilunelor nu pastoreste gratia nici unui botez ci numai luxul vulgar al hedonismului.Ce alta metoda mai eficienta pentru generalizarea dezastrului,daca nu chiar sugestia formelor.Astfel nicaieri nu mai exista adapost in fata acestui potop erotic,care vine sa uniformizeze tot in calea sa,lasand in urma trecerii sale niste aristocrati cu apucaturi atavice,niste alcoolici evlaviosi care cauta mantuirea in negare,demonizand sulfitii.
Traind cu voluptatea ratatilor o relatie parazitara,isi romanteaza apoi regresul invocand melancolia unui vid pictat cu stangacie in handicapul idolilor antedeluvieni.
Noe draga,arunca-te in valuri si renunta,viitorul vine din urma ca un roi de ingeri aurolaci.
Astfel bantuit de gratia declinului nu ti mai ramane decat resemnarea cuminte in grotele artificiale,unde asemeni unui martir pagan sa iti rescrii propriile mituri elegante.Afara bate viscolul muteniei si o noua era glaciara sta sa vina. Ascuns in certitudinea flacarii de lumanare,mazgalesti peretii cu povesti in ocru ,plictisit insa sa iti mai murdaresti palmele cu mandria sperantei.Anonimitatea ramane marca a paroxismului.

2011-01-04T01:22:00.000+02:00

privesti tavanul si in colturi zac sfintii golului in chip de mori de vant,sa toarca timpul intre lamele lor.Inchina-ma cu degete de mir,ca pe un prunc cu carnea dulce si murdara.

narcisism 3ei

2011-01-04T01:07:00.000+02:00

in spatele simbolurilor se ascunde setea de putere,valet la randul pentru sangeroasa imparateasca a vanitatii :placerea. Negarea e una din libertatile sclavilor,ascunsi in spatele unui curcubeu de bitum,mazgalim harti suburbane cu unghiile pe peretii tunelelor.
Vuietul nu e mare,doar mugetul orb al valurilor pasilor cazand ca strofele sfinte ale unei rugaciuni,mantre subterane ridicand nivelul marii peste tarmurile respectabile Amintire uit,nu mi aduc aminte sa retin,asadar nu pot sa evoc,ci numai sintetic sa pretind realitatea vreunei senzatii perceptibile.
Mama,uite laptele sanilor tai,se varsa vesnic in urmele mele. Nu pot sa vad carnea mea din carnea altuia,eu imi apartin numai mie,si numai mie imi platesc atunci cand ma pierd,asa ca aprinde lumina si fa-o scrum inainte sa deschida ochii si sa vada distante.

Narcisism 2oi

2011-01-04T00:52:00.000+02:00

Ploi de triunghiuri cad in unghi obtuz confuz intre pereti ca intr-o chilie fara limite.Ascuns in padurea semantica te desiri intr-o corola de sfinti,si pare c-am mai scris asta odata,ca si cum intr-un ochi innecat s-ar ascunde timpul,ca o umbra intr-un val,noaptea.
Infasurat in celofan visez senzatii noi,ars ascuns in ziua.Noaptea nu mai are ochi nici pleoape pentru mine,si ma vad clar ca intr-o mare de cioburi metalice Noaptea ma joc pe poteci neumblate si imi crapa talpile sange sa nu uit unde ma scurg.
Nu te teme,suntem simpli,ca niste frunze,intr.o camera goala.

intai

2011-01-01T14:00:00.000+02:00

sunt un consumator pasiv de viata,o sticla goala cu iz de plin,bantuit de obsesia functionalitatii,o mica statuita de jad cu 6 maini,o zeitate sterila si seaca.
Te scalzi in lapte pana devii una cu sanul,un nodul limfatic cu apucaturi autoimune.
Spanzurata de o geana lumea trebuie sa stea in echilibru,sau sa se sfarame..

Narcisism 1nu

2010-12-26T02:30:00.000+02:00

Casa asta e un demon,inchegat in cele mai rafinate abisuri ale geometriei afectului,intre zidurile sale inerte lancezesc savuros intregi deserturi de simboluri,adunandu-se si destramandu-se ca niste valuri intr-o mare muta,de bazalt.
Fiecare oglinda ce penetreaza mutenia peretilor,hraneste adevarate lacuri de uitare.Nu de putine ori s-au petrecut adevarate cataclisme,nenumarate lumi pierzandu-si brusc si irevocabil toate inflexiunile caracteristice,innecate in pelicula fina de vid.
Ursitoare arahnoide isi storc panzele,zidite in aceasta catedrala a caderii,destinul se confunda cu dezastrul,niciodata relevat ci doar pictat in franturi,pe ici colo,in infernul detaliului.
Deoarece adevarul se priveste pe sine in oglinda cu un ochi critic si cu celalalt sfartecat de aschiile narcisismului,spatiul se infasoara in jurul sau precum un oroborus gordian cu anatomie labirintica, inghitindu-si propria devenire intr-un prezent etern.
Sarpele isi viseaza capete si cozi plesnind clopotele diamantine ale Desavarsirii,fortand slujba taierii imprejur in hoardele de ingeri paraziti.
Un zero absolut drept izbavire,saruti capul retezat al meduzei suvenir in cinstea unei eternitati acefale.
E noaptea extazului obliterant si ganduri intregi se rotesc in jurul propriei axe separandu-se de intreg si revendicandu-si forte gravitationale proprii.
E ora amagirii si eul ce se desira urla cu o disperare vorace devenind bacterie mancatoare de carne.
E timpul festinului crepuscular,Saturn se priveste in oglinda in timp ce-si devoreaza fii...

Veleitatile rituale ale introversiei

2010-12-12T03:44:00.000+02:00

Intotdeauna dragule,desigur,niciodata! E o groaznica povara ce ne desparte intentiile omogene si perfect sincrone,ne armonizam perfect si nu ne vom putea atinge din moment ce ocupam acelasi loc,posedam aceleasi coordonate spatiale inchise intr-o bucla de carne,blocate intr-un rit exclusivist al autoimitarii ce merge pana la autonegare,la repulsie integrala.

Carnea deja preaplina de voluptatea mantuirii,se respinge pe sine in semn de recunoastere a desavarsirii procesului,astfel nu vom putea niciodata se ne atingem ci doar sa ne respectam intimitatea solitara,exilati fiecare in propriul sicriu de plumb.

Vom intra in ierusalimul senzorial doar unul cate unul,avand grija sa pastram distante sacre intre noi,fiindca casa devine un camin doar in intimitatea autosuficientei.

Pe de alta parte,vom ramane vesnic bantuiti de spectrul infernal al erotismului,pecetuiti continuu cu epitaful dorintei nesatisfacute spre a fi astfel etern revitalizati.Fantana tineretii vesnice e de asemenea si morga abstinentei,fortat sa ramanem intotdeauna egali cu noi insine si niciodata mai mult decat suntem,blocati in punctul crepuscular in care vesnicia e ingropata in clipa,pervertind astfel timpul si anulandu-i permanent si continuu manifestarile…

Ego in arcadia sum,dragule aceast refuz reprezinta insasi conditia principala fara de care,sistemul si.ar relua caracterul vulgar si finalitatea naturala.

Sa ridicam atunci paharele de cristal si sa inchinam o oda sclipitoare in cinstea hidrei de apa dulce,azi am ramas singuri si impreuna…intotdeauna dragule,desigur niciodata !

.

2010-10-28T02:22:00.007+03:00

Mi-e dor de mine,a fost odata ca niciodata o vreme cand nu ma simteam nicicand singur cu mine,dar m-am parasit,am fugit din oglinda,si umbra mi-a fugit si somnul m-a furat pana l-am baut intreg si n-a mai ramas decat un strop...o picatura mica cu care ma joc din virgula in virgula.
Am obosit si nu mi-e frica de nimic,ma imbratisez si ma dorm intr-un val moale pana cand curg una cu valul.
Intre timp sunt mici uitari si nebagari de seama, unde coltul ochilor se topeste din priviri pana cand suntem un tunel cu picioarele arce de cerc si cu mainile pipaind zidurile-ecou...revererand valuri de catifea in fumuri marunte ca niste soapte lichide ce se usuca intre doua gesturi.Simplitatea se revarsa peste tacamurile de comportamente si buna cresterea face mazga pe portelan in timp ce calcaiele raman tocuri.Toti am invatat sa mergem pe sarma cand aveam picioarele marunte si pasii timizi,dup'aceea ne prabusim precum perele coapte,si nu-i tragic fiindca miroase a vara si coapte s campurile.
Ca Nicu la Mare ne innecam la mal si numaram nisipul de cald,pana cand gasim un fragment de nisip si ne imaginam ca-i diamant,mi-e somn !
Aduna-mi cioburile si pune ma la loc sa nu ma uit intr.o oglinda ieftina,de femeie urata,
in care pomii sunt riduri si hainele raman sifonate,intre doua scanduri de brad
intr-un raft la capul caruia canta un preot infasurat intr-o oglinda neagra.
Si cand oglinda isi deschide ochii,privesc cu ochii-mi desert cu trup de femeie
Nu mi-e frica,pentru ca uneori am invatat sa citesc si sa uit.

Si cel mai important e c-am citit ca nu e nevoie sa citesti ca sa nu ti mai fie frica
totul se reduce la scris,daca e uscat,umed,acru ori amar,aspru ori dulce
E timpul sa nu te mai intrebi,de ce...elipsa cruda a timpului isi intoarce
concavitatea catre cei alesi,sa duca mai departe vorba.

pe-un toc de toaca asteapta un toc ce toaca
toc ! poc ! loc!
Miroase-a par pe troaca
si toaca toaca toata
Si seara locul se inteteste
cu foc de lemn de toc de usa
si locul face poc si trosc
sarmana biata usa
din lemn de nuc
un porc in troc
cu gusa

si porcul face poc cand focul
se loveste
de sunci de loc de toc de usa
si toaca carnea toata sange
si sfar si poc si porc se frige

porcule,te iubesc

n-am vrut niciodata
sa tac sa toc sa pot sa..plange?
si porcul are sentimente
vai ce porc esti,iti permiti sa
curgi atata sange
laturi in troc si voma curge
ciorba de burta striga
multimea si mi-e foame
si pot si toc si foc si sange.
alo ! alo ! Alo !
Ce traiul meu e-acia
cand pe rigola pe canal
se scurge saracia
cu ciorba de urzici
mai pot sa toc un porc
caci porcul e tot porc
si sunca e tot porc
si usa tocului ce arde gusa
e tot porc si tu si eu si toata
e porc,si toc si sfar si foc si frige.

.

2010-10-18T16:03:00.000+03:00

Consider ca fiecare avem un anumit grad de prostie inerenta,tine de noi s-o ascundem de ceilalti si chiar si de noi insine.

jurnalul ovarului crepuscular

2010-10-07T22:08:00.002+03:00

I dwelve depper into my madness,it's a self aplying rule,our madness is warm and cozy and squishy,and above all, utmost luxurious:You cannot have access in this club,reservations are made only for my inhabitants,reflections from the palace of mirrors,from the pit of silver waves,and the light drowns with the screams of one thousand muffled voices,a choire for the damned,but not only.From the gutter to the gallows it's but a short but fun loop,it's almost unexistant but like all things undoubtely real.
- Welcome,feel yourself at home,please,it's my pleasure,can i offer you something ?
-Some cookies,or maybe wine,or do you prefer a cup of tea ?
-It's green tea,like the meadows,but without bugs bugging you.
ok i see do you find our company a little bit disturbing ?
maybe a little bit more ?
i'm sorry,i completely forgot my manners,why,have a seat.
It a trully astonishing panoramma,we had this in mind when we bought it,just like a little tiny box coated with leather,but without music,the only music you'll hear are the whispers behind your head,multiplying.
Be without fear,my dear,they only come and go,and as soon you let them sing,you'll see them gone,it's actually hilarious,just don't get too personal or you might find yourself quite stranded.
And they always pretend polite but sooner or later they all end up bragging this or that,we are not safe,my dear,i fear i may have to dim the lights just a little bit !
Not the curtains,it's fine,you can actually feel the windows buzzing and turning when you're not looking,and the crickets crick and laugh,but you cannot see them,it's the grass that fosters them giving you nightmares...
But nightmares are but one more lovely companion of ours,they're just charming little trinklets,hanging all around,like smoke,some odd looking happy smoke.
We adore our decorations,but it's not in their aesthetic nature that we find our solace,but the way they make space look more like an internal projection of our way of seeing things,and the sound just bounces back and forth through the sweet emanations of our bodies,and it's cute.
I might have a secret,we are,in fact we were never one second contempt and filled with something that could make us so complete,if i may say so,that we might forget about our misfortunes.We are greedy,we are lustful are we ?
oh,but you never got the chance to tell your mind,you may,if you find it necessary and apropriate.
We do not seek to intimidate you in flattering us,that was never our goal,nor intending to persuade you in telling us where your truth trully resides.
We hope you do not see us as spiteful wraiths,nor as begging attention whores.
We just like visitors,we revel in the tought that you might feel even a little pinch of goodwill,for we are in fact,many and it comes easy to us to greet you just so you don't feel neglected.
We are backing each other out,but never touching,just like mirrors.are we reflecting that ?
Never one second the halls of this dim lighted house of cards were emptied of minds,for emptiness is welcoming death,and we do not seek death just yet,even if death is a truly numbing beauty of sorts.
As we were just pointing out,emptiness is for the weaker minds,i hope you agree on that,and hope to join us from time to time,so we might fill with the crumbles of your mind.

valuri,plete,linii,dungi,siruri,coarde,unde,raze.........

2010-10-03T18:49:00.000+03:00

Desiram fiecare firicel,e obsesia noastra primara,fiecare firicel ascunde palatel de oglinzi in care tanjim sa ne amplificam pe noi insine,chiar daca numai simbolic,sa ne umplem golurile cu noi insine,altfel trezim reactii imunitare.Luciditatea e o povara glaciala care te zgarie si te ustura pana cand ramai numai ochi,cum ar fi fost daca sisif s.ar fi oglindit in bolovanul pe care era nevoit sa-l impinga,cum ar fi fost daca iisus ar fi fost intreaga manifestare a Crucificarii,un fel de organism-manifestare in care fiecare participant,fiecare element care participa la actiune,devine parte din fiinta ?
Daca timpul ar deveni o parte din organism atunci am fi toti niste fire fara inceput si sfarsit, o scama dintr-o sfoara nesfarsita...desiram sa ne cautam pe noi insine....daca timpul ar fi parte din noi,individul ar fi un simplu capriciu,noi nu existam...desiram..

2010-09-30T01:10:00.000+03:00

nimic nu e suficient de real incat sa merite atentie

.

2010-09-30T01:05:00.000+03:00

black metal-ul e muzica pentru copiii melancolici.

.

2010-09-25T02:25:00.000+03:00

2010-09-20T19:36:00.000+03:00

Noi nu existam,exista doar posibilitatea existentei noastre.Realitatea e optionala

O chestiune de perspectiva : geometrie spatiala 1

2010-09-15T02:26:00.000+03:00

noaptea e locul unde linistea isi inchide pleoapele peste adormiti.Oamenii sunt un loc stramt in care ne adunam sa ne tinem de cald unii altora,uneori facem febra si ne dezbracam de noi insine si de ceilalti in incercarea de a reveni la temperatura normala.
De cele mai multe ori inchidem ochii si suntem revarsare in privirile mute ce ne paveaza fiecare clipa.Respira cat ai loc,e ca in autobuz,unde te lovesti de umbra celuilalt si ti se revarsa pe gat cu fiecare strop de jeg si umanitate inchisa in corpul sau umil.
Linistea e ca o panza de paianjen,o stafie de sfori intinse printre fiecare soapta si zgomot,fiecare scama de loc,sforile tacerii vibreaza cu fiecare loc netrecut,gandeste-te la lipsa caracterului omniprezent al umanului si la faptul ca totul e plin,doldora,totul se revarsa,e suprasaturat...nu exista spatii goale.Linistea atarna unde nu te poti intinde tu.

buzz

2010-09-14T23:59:00.000+03:00

homo sapiens sapiens sunt asa de violenti in manifestarile lor,e aproape un fel disperare existentiala in fiecare gest,o graba...o goana catre nulificare.
Orice gest privit de la o oarecare distanta capata un aspect difuz,semnificatiile se lasa ghicite si raman agatate in aer,in urma un fel de trena opaca de schite in jurul careia adera pana si elementele decorului pentru a forma mesajul.Intr-un mediu suprasaturat de informatie,comunicarea pare sa devina din ce in ce mai mult un simplu proces fiziologic reflex,un schimb nedorit de mesaje banale lipsite de importanta.
Excesul de informatie a dus la aparitia unei noi forme de autism.
Sunt peste tot,consumatori pasivi de informatie,emitatori pasivi fara discernamant real.

.

2010-08-13T15:01:00.001+03:00

De ce nu iti arati niciodata ochii ?
stii cum arata privirea,da,atunci,de ce?

.

2010-08-13T14:59:00.000+03:00

cuvintele sunt otravuri rafinate,cu cat rostesti mai mult cu atat ramai mai putin.
acum iti gasesti linistea numai daca stii sa asculti zgomotul.
E atata graba si carnea ramane intotdeauna in urma,amnezie senzoriala in urma, inainte si in jur.

.

2010-08-13T04:24:00.001+03:00

somn adanc lipsit de vise
iubeste.ma
ca sa mi aduc aminte
de mine
in jurul tau,
deschisa.
Ne fura carnea,timpul,anii
in straturi adanci
intr-o
mana de oase
la un capat de drum
unde rimele raman mute
si gesturile schite
rugaciuni
linistea e numai pentru cei ce nu asculta

iubeste.ma
ca sa mi aduc rugaciuni

la un capat numai pentru cei ce nu asculta

linistea e numai in jurul tau,
deschisa.
in straturi adanci

Ne fura carnea,iubeste.ma de mine

in straturi adanci

stuff that lovecraft taught us

2010-07-20T20:39:00.001+03:00

And then those unearthly eyes gaze back from the walls as folding out wormwood wines.
Dark charms layed off branching arms over the unsuspecting lovers,leaning upon them like bitter tides.

Candles grew colder and colder in the great hall as the many shadows sketched over the wall melded into one nightmarish,squirming mass, crackling over like timber shards,burning cold.

Saturnine snake chants rose from the gathering gloom as the space seemed to pour itself tighter and tighter, swirling around into foggy waves.

The air became thick and spicy with unknown scents oozing out tiny puncture like holes in the walls,benumbing the senses and giving way to twisted but oddly pleasant reveries.

Suddently the sky burst over him atop the candelight stricken rooftops,and it seemed the eerie but soothing glance of the clair obscure gave way to unneameable horrors beyond any human comprehension.

The maddening complexity of what lied before his eyes could not have been the craft of anything that lies in the bounds of natural science.

Horrified by the sickening panorama above him,he violently shut his eyes only to discover that this was of no use whatsoever for the arts that were revealed to him had been too well crafted to be shuned by the fell senses of human perception.

Rejected by flesh's inability to grasp the beauty which suddenly oppened above him just moments ago,the sinister windings of the art painfully pierced into his soul blooming a devil’ s bloom.

He could not move his arms or legs,his body,initially felt like a boulder of gigantic ciclopean size and after that felt like nothing at all.

He was falling through a pit of dark alien figures unlike anithing of this world,the figures were flowing like waves moving inward and outward,streching into dimensions beyond reach.

He could still feel some presence beyond the walls that were now obstructed from his view,but must have been there.For beyond the unnameable horrors that appeared he could still smell those sickening scents,those soothing aromas…

Slowly his senses were swept by an uncommon sriek wich bore an animal likeness but still passed through him in an utterly disturbing manner.That sound grew louder and louder until he could no longer hear it as a sound but as pain,intense excruciating pain.
Soon the pain gave way to pleasures that stirred his mind to demoniac perverse longings that he never felt before.
Those were not passions an educated well bread individual would indulge,but bestial and sickly warped versions of natural needs.
As the sick perverted passions grew in his mind,he became no longer aware of his suroundings,slowly starting to hiss the same strange serpentine chant.
The hiss soon became bigger than him,above and beneath him lay but darkness devoid of any discernible features.
He was there,falling through an endless bottomless pit of shadows, lost in his nightmarish reveries unaware of himself.
The walls finally sucked him in.