Ziduri se strang in jurul meu,sfarmandu.se intr.un punct : oase albe fracturandu-se sub presiunea viselor, sedimentate unul peste altul ere intregi,nesfarsit.Sunt singur,e liniste aici,nu e aer,n-as vrea sa fie altfel.Ma doare gatul..gura mea e in interiorul meu.Naufragiat intr-o lume de muti galagiosi,cu priviri fracturate intr-o mie de raze divergente.Isterici,o mie de perspective antagonice suprapuse intr-un razboi nesfarsit.Sunt mai bine singur,gura mea e in interior.
Unde ma tot imping cu indemnuri,unde mi-e casa ?
Sunt un paianjen,o tumora cu maini tintind sa apuce terenul ce pare ca se surupa constant de sub panze....Stalpii de sustinere imi sunt vantul ce se pierde peste mine.Constant.Ca angoasa...Ei n.au existat niciodata,a fost doar un vant ce sfarama pereti peste pereti : placi tectonice de pereti apasand spinarea unui zeu , ce se pleaca cu sila in fata altarului altor zei implacabili...
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu