Centura de castitate

cafeaua e nisipul cu care mi ranesc pasii,cararea e tabacita de nesfarsite intoarceri si intinderi care se astern precum o ceata de membre si miscare.Senzatia e umbra materiei,asprimea umbra nisipului si arsita de sub talpi,ca un sarpe picant,un quetzalquatl dilatand anii in cenusa luminii,in valuri de fum...
Cum indesi umbrele in lucruri,aruncand o lumina peste ele,privirea de maniac a adevarului lasa umbre cu articulatii duble,care sar ca iepurii tragandu-se de picioare ca sa devina canguri si apoi oameni imbracati si spalati in asfaltul de neon al realitatii.Pana si idea de egalitate e un efect al luminii,religia e un efect al luminii,totul e pana la urma un efect al luminii tabacindu-si calea in ochi si inapoi,la nesfarsit.
 Am pornit din curba si ma indrept spre un punct separat de o groapa..am si uitat intrebarea,dar o calc in picioare,au capatat guri mici si rod soseaua interogativa cu fiecare pas,si pun fiecarei interjectii semnul distinctiv,semnul credintei lor..poti sa faci semnul intrebarii ? de .a lungul timpului,de a lungul drumului ?
  Nisipul ramane uneori pe margini,alteori intre degete sau te scalda pur si simplu intr.o briza uscata.Cand ne au cazut picioarele am inceput sa vorbim si semnul intrebarii s-a ridicat de jos peste gura,ca o pecete a zgomotului..comunicarea se loveste peste un tarm arid si lipsit de ecouri si se rasfrange inapoi peste noi tragandu-ne inapoi in larg,in largul conversatiei in larma cuvintelor,acolo de unde tarmul pare roditor si vibrant.
Profetul si a cusut buzele in sarutul tacerii,caci tacerea tese neincetat,ca un vierme de matase,tacerea ii curge din urechi invadand rugaciunile cruciforme,bataia clopotelor cu anti-sunete.Fara ochi si buze sa ii bantuie lumea,doar urechi sa si verse linistea..
Paduri fara frunze rauri fara apa sete fara apa,liniste cu un milion de degete tesand neincetat intr-o fabrica goala cu umbre,printre praf si rugina veche fara gust,tesand gheata peste marginea erodata a literelor,distantandu-le tot mai mult unele de altele..crapa sub greutatea tacerii se prabusesc banchize intregi in marea de zgomot,pana cand intelesurile raman de neinteles inchise precum stafiile intr-o necropola lexicala...
  limbi noi rasar sa tina departe ghetarii,brazde ridicate in departari impotriva tacerii,macinate de nisip cu mult inainte ca gheata sa le mai ajunga.
Profetul is pleaca capul recunascator in fata cuvantului care e numai un pretext pt ospatul tacerii.