Furtunile sunt infasurate in mutenie noaptea,fiecare curba,fiecare vita a gandului e la adapostul unor umbre dulci,scaldate n erebus viorile canta tanar caci isi strang corzile de colagen.
Ziua descopera,noaptea acopera golurile,iar noi suntem goi.
Am gasit cheia,cunosc poteci neumblate,holuri ce se sfarama n raza si se varsa n bezna.Lungi suvite labirintice se inoada cu cerul cand cercurile capata un centru compatibil,ca o mama regasindu.se in fiica sa...globuri paradoxale fierb in trupul livezii inerte,acolo constelatiile au volum si savoare...cunosc gradina cerbului cu stea in frunte,m-am lasat zdrobit de copitele sale in timp ce pastea neguri si eu cu el.
Ma pot intoarce,rascrucea asta isi inoada bratele intr-un singur cerc inselator,si toti avem un trup si o minte,dar ochii sunt proprietate personala..ma pot intoarce sa apas play,ori pot forta liniile intr-un nou triunghi al bermudelor,in care sa ma pierd...singurul sarpe care pazeste ramurile divergente e disperarea,care e o zeita pretentioasa,are prea multe chipuri si isi tese panza peste tot si toate,fara limite,disperarea e o masca a Zeitei..
masca cu care te sperie sa nu duci poteci neumblate pe harta..
Am invatat suficient,cat sa stiu ca zeii traiesc ascunsi si n-au nevoie de altare,ca sa mi pastrez forma trebuie sa dau curs timpului si sa joc jocurile vechi,altfel ma impiedic si ma ratacesc in neumblarile mele..in livada inerta...
Spre deosebire de obisnuinta si rutina,arbitrariul n-are harti si n-are forma,singura constanta e certitudinea,si ea inselatoare....trecatorile trec prin tine ,nu ti prin ele..asta e una din diferente,forma...e intotdeauna alta,trebuie sa ti tabacesti trupul cu neumblarea inainte ca ea sa permita uneori recurente..Insa Eris stea polara a orbiei,o mie de oglinzi oglindind ezitant o mie de cioburi cu o mie de ceruri si o mie de trupuri,cuvantul tau e Cale si calea nu e niciodata gresita..
Ca sa ma intorc inapoi,trebuie sa pun clepsidra inapoi in bratele timpului,noaptea si ziua sir in hora,cifrele la locul lor..totul trebuie pus in ordine si o sa ma intorc inapoi,sau sa ma feresc de sarpe pana gasesc un nou soare in jurul caruia sa invart lumea..am atatea poteci in neumblare...unele lucruri numai orbii le pot vedea si numai bezna le poate deschide calea...
Am plecat de multa vreme si m-am departat mult...multe mai am de cules ori inainte ori inapoi tot aia e de acum incolo,numai ca inapoi e plictisitor,numai inainte i calea,de nu ma prinde sarpele si ma musca de calcai pana ma ratacesc,caci stanga ori dreapta sunt surori inselatoare si frica si groaza cresc pe marginea potecilor lor...inainte si inapoi e calea,cercurile s chei si deznoada multe noduri,doar ca sa le inoade mai tare si mai adanc in tine,lumea asta i schimbatoare ca lumina,si multe guri se casca si se inchid...departe am colindat si potecile s-au desirat in urma mea..sa le impletesc la loc,mai vreau ?
