numar rozarii in cinstea Salomeei,la femme fatalle,singura femeie care pune piciorul in prag,obnubilare paradisiaca in fiecare val,o mare a uitarii ale carei talangi bat zadarnic,atarnand de gatul fiecaruia in chip de talismane norocoase.Ochiul ascunde nisip la colturi,si fiecare privire erodeaza,pana cand in psihoza botezului,privind inauntru,in adancul sferei imperfecte,dezgustat de optica profana,dincolo de toate valurile,Striptease metafizic,dincolo...
Cromatica genezei,cromatica sfarsitului perpetuu indecent ambiguu,prelung,absurd,nedefinit,rosu.Salome oferind dezlegare la sange intr-un dans unificator si lipsit de forme...coasta ii creste ca un ghimpe spintecandu-i trupul intr-o inclestare erotica,ca un pumnal intorcandu-si lama catre cea mai ascutita lama,intr-un sacrificiu-renastere perpetua,fara scop,fara semnificatii...numai coma,vid,pulsiunea drept manifestare itineranta generatoare de forme,constant frangandu-se sub presiunea altei pulsiuni mai urgente si tot asa intr-un lant nesfarsit.Femeia animal viu jupuit din plin pe altarul vietii inmugurind din carne viata noua,intr-un joc nesfarsit si rosu.
Menstra purtata asemeni unui stindard peste trupul mortificat al Zeului,inlantuind,biruind orice semn de intrebare,care se frange trosnind fraged..in mugurii privirilor ei.
