mi e greu sa mai consider materialitatea drept o caracteristica valoroasa a realitatii si a lucrurilor ce poseda aceasta caracteristica.Fara un sistem de referinta,fara ochi,simpla manifestare ramane un boicot in fata existentei,lasand-o pe aceasta lipsita de valori si importanta,fara ochi singura forma de manifestare valida ramane jocul.Cei mai jucausi dintre participanti aleg sa si scoata ochii ca sa-si poata apoi arunca privirea in abis,inapoi in Eden,in apele proteice ale haosului.
Apa din fantana vietii izvoraste din orbitele pustii ale orbilor,oracole lichide oglindind Potopul,Mareea,malurile erodate ale luciditatii pierzand in fata valului aducator de schimbare.
Numele meu e o pecete a sangelui,un simbol al repetitiei si vasalitati fata de entropie,n-avem nici un pamant sub picioare doar un cheag de sange si sperma pe care ne croim radacinile sangerand si ejaculand mai departe,disperati ca valurile timpului ne vor sterge urmele zgariate in trupurile anterioare..
Ochiul are nevoie de o oglinda care sa ii reflecte privirile inapoi in sine,de o suprafata cristalizata care sa ii confirme realitatea senzatiilor percepute,ochiul poate simti numai gheata de deasupra apei,convins astfel ca numai gheata asta e tot ce inseamna lumea,dar complet nepregatit sa simta si sa inteleaga oceanul nesfarsit de sub picioare...
Valul ameninta constant geometria cristalelor de gheata
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu